Dezbateri parlamentare

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"Ce se întâmplă cu adevărat în spatele uşilor închise ale secţiilor de poliţie?"

Ce se întâmplă cu adevărat în spatele uşilor închise ale secţiilor de poliţie? Este o întrebare la care probabil nu vom afla niciodată adevăratul răspuns, din cauza autorităţilor care apără actele de violenţă săvârşite de oamenii legii, facilitând transformarea acestora în agresori, din apărători ai cetăţenilor.

Poliţia Română demarează frecvent campanii împotriva violenţei domestice, a violenţei în şcoli etc., însă când vine vorba despre abuzurile poliţiştilor la adresa oamenilor, responsabilii închid ochii şi ascund neregulile sub preş fără niciun resentiment şi fără să se gândească la traumele suferite de cele mai multe ori de către persoane inofensive. La adăpostul legii şi fără pic de conştiinţă, cetăţenilor care nu reprezintă un real pericol le sunt aplicate bătăi crunte de către poliţiştii însetaţi parcă de dorinţa de a face rău, de a răni, uitând de fapt care este adevăratul lor rol în societate. În acest timp, infractorii se plimbă nestingheriţi pe străzi, continuându-şi şirul fărădelegilor, profitând pe bună dreptate de incompetenţa agenţilor şi de incapacitatea acestora de a face diferenţa între bine şi rău.

Nu trece lună fără ca astfel de evenimente să nu ţină primele pagini ale tabloidelor, deschizându-ne ochii asupra caracterului meschin pe care unii indivizi în uniformă îl manifestă. Şcolim mii de agenţi de poliţie, cheltuind sume considerabile din bugetul de stat, pentru ca la final să primim drept răsplată bătăi şi umilinţă din partea lor.

Un caz recent care mi-a stârnit dispreţul faţă de "apărătorii legii" este acela al unui tânăr de 26 de ani care a decedat în secţia 10 a Poliţiei din Bucureşti, după ce a fost transportat în respectiva unitate pentru a fi legitimat. Alarmant este faptul că această secţie s-a aflat de nenumărate ori în vizor din cauza unor evenimente similare, în cazul cărora diferite persoane au acuzat acte de cruzime săvârşite la adresa lor de către oamenii ce poartă uniformă şi care abuzează de acest lucru, ca şi cum ar avea drept de viaţă şi de moarte asupra unor indivizi pe care îi consideră "inferiori" lor din diferite puncte de vedere.

Stimaţi domni, frustrările, lipsa stimei de sine, slăbiciunea psihică, sentimentele de neputinţă şi dorinţa acută de putere nu ar trebui să se reflecte în comportamentul dumneavoastră faţă de cetăţenii pe care aţi fost pregătiţi să îi protejaţi!

Prin astfel de gesturi reuşiţi doar să daţi dovadă de o ţinută josnică, lipsită de demnitate, care nu merge mână în mână cu statutul pe care îl aveţi, nu face cinste, ci, din contră, dezonorează instituţia pe care o reprezentaţi.

Doresc să vă reamintesc că în atribuţiile statului intră obligaţia de a nu supune la rele tratamente persoanele aflate în jurisdicţia sa, dar şi obligaţia de a lua orice măsură pentru a proteja integritatea fizică şi corporală a acestora - sunt precizările făcute de CEDO, dar de care se pare că în ţara noastră nu se ţine cont. Frecvent este încălcat, de către oamenii în "haină albastră" din România, articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante, însă la noi cel mai bine funcţionează "legea pumnului", fiind din ce în ce mai des folosită, dar considerată corectă doar atunci când este aplicată de către poliţişti. Aceasta este concluzia pe care o trag având în vedere că de cele mai multe ori, cazurile de abuz ale agenţilor faţă de populaţie nu îşi găsesc rezolvare prin justiţie în România. Ei bine, pentru aceste practici suntem din ce în ce mai des "urecheaţi" de CEDO, unde românii află dreptatea după ce au fost abuzaţi şi nedreptăţiţi, iar statul trebuie să plătească milioane de euro despăgubiri.

Nu trebuie să se mai întâmple astfel de cazuri de agresiune, iar instituţiile statului ar trebui să impună măsuri drastice pentru eradicarea unor asemenea incidente. Legea este lege şi pentru angajaţii MAI şi ar trebui aplicate pedepse fără niciun fel de reţinere în momentul în care se constată încălcarea flagrantă a acesteia. Doar aşa vom reuşi descurajarea practicilor violente, creşterea încrederii cetăţeanului în această instituţie.