Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 aprilie 2002
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.68/2002
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 aprilie 2002 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 23 aprilie 2002
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.15 | Nicolae Leonăchescu - încercare de a formula un răspuns adecvat la întrebarea: "Care este Interesul Naţional al României în procesul de aderare la UE?"; | ![]() |
||
| ................................................ |
|
Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregăteşte domnul Mircea Costache. |
|
Onorat auditoriu, În ultimul timp, se aude tot mai des întrebarea "Care este Interesul Naţional al României în procesul de aderare la Uniunea Europeană?!" Ea este formulată la diverse niveluri, de către diverşi oameni politici şi răspunsurile sunt nuanţate. Dezbaterile pe temele integrării vizează şi formularea unui răspuns adecvat spre a se putea vectoriza eforturile în consecinţă. Din punctul de vedere al Partidului România Mare, un răspuns corect la această problemă fundamentală se poate da numai dacă se pleacă de la constatarea că analizăm un sistem socio-uman aflat într-un proces accelerat de transformare. Ştim de unde am pornit şi intuim unde dorim să ajungem. Pe ce căi, prin ce metode, cu ce eforturi etc. toate acestea sunt faţete ale concretizării răspunsului la întrebarea: "Care este interesul naţional al nostru?!" Ştim sigur că, indiferent de momentul istoric al viitorului nostru statut, dorim să fim tot români! Interesul Naţional se enunţă simplu: conservarea identităţii noastre naţionale. Nimeni nu-şi doreşte ca, la sfârşitul unui proces pe care-l va parcurge România, să constate că, în această ţară, a apărut altceva, că noi nu mai suntem noi. Nici un român nu-şi doreşte ca, de exemplu, să audă numai muzică turcească pe tot cuprinsul ţării! De aceea, conservarea identităţii este scopul tuturor tranziţiilor noastre; este un răspuns direct la întrebarea pusă pe tema interesului naţional. Conservarea identităţii se asigură prin respectarea legilor de sistem, a căror acţiune permanentă garantează: stabilitatea, continuitatea şi identitatea. Legile de sistem sunt, în general, legi de conservare şi individualizează un sistem, conferindu-i o pecete de neconfundat. În limbajul comun, legile de sistem se manifestă pe planuri multiple şi acţiunea lor se exprimă prin ceea ce îndeobşte se numeşte tradiţie. Iată deci, că interesul naţional înseamnă conservarea tradiţiei ca suma legilor de sistem şi asigurarea ei în noile condiţii social-politice. Integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă dezintegrarea României şi reducerea poporului român la o sumă de entităţi zoologice, la un popor hibrid, fără pecete stilistică. Conservarea identităţii este un proces complex, cu mulţi parametri, printre care: limba română; etno-cultura; spiritualitatea; calendarul cultic; patrimoniul geografic; patrimoniul de pesonalităţi şi de realizări; patrimoniul de idei; sistemul de norme, convenţii şi legi, scrise şi nescrise etc. Pentru fiecare parametru sunt create instituţii specifice care-i asigură acţiunea şi evoluţia. Nu este cazul să dezvoltăm o idee evidentă. Constatăm însă, că unele răspunsuri la întrebarea formulată pe tema interesului naţional, sunt dezarmant de simpliste. Un fost ministru de externe aprecia că avem mai multe interese naţionale: dezvoltarea economică, asigurarea securităţii naţionale etc. Mă gândeam, în timp ce-şi expunea lecţia, cât de mult a apărat el ca ministru, Insula Şerpilor, ca element al patrimoniului nostru. Evident, nici un domeniu nu scapă acţiunii factorilor interni şi externi. Ne interesează totul: economia, cultura, securitatea ţării, sănătatea populaţiei, evoluţia demografică, învăţământul şi educaţia, cercetarea ştiinţifică, protecţia mediului, baza de resurse energetice şi de materii prime, folclorul, religia, istoria etc., etc. Indiferent de domeniu, intervenţiile factorilor de conducere şi de administrare trebuie să asigure conservarea identităţii. Departe de noi gândul de a înţelege prin aceasta încremenirea într-un model trecut, ale cărui resurse ideatice au fost experimentate şi epuizate. Conservarea identităţii echivalează cu conservarea tradiţiei, nu exclude evoluţiile către progres, ca cele în care ne-am înscris şi pe care ni le dorim. În acelaşi timp, perfecţionarea fiinţei umane impune ca elementele negative ale tradiţiei să intre în crepuscul. Acceptând drept inevitabile mutaţiile din lumea contemporană, sarcina factorilor de putere este de a integra tradiţia în noul peisaj socio-uman şi politic, de a ne regăsi cu identitatea noastră şi în lumea de mâine. Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc şi eu. |



