|
Domnul Nicolae Leonăchescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Onorat auditoriu, În ziua de 14 ianuarie 2004, la Casa limbii române din Chişinău a avut loc o mare acţiune culturală, sub genericul "Eminescu şi noi", la care au participat personalităţi reprezentative şi un public numeros pentru care marele poet mai reprezintă încă un Luceafăr pe cerul veşnic al românilor. Oameni dornici de marea cultură au dezbătut aspecte mai vechi şi mai noi ale vieţii şi operei poetului naţional, cu referire directă la cercetările specializate ale eminescologilor Nicolae Georgescu, Teodor Codreanu şi Octavian Vuia. A fost o dezbatere de idei care a făcut cinste oamenilor de cultură basarabeni, precum şi organizatorilor reprezentaţi de Ana şi Alexandru Bantoş, acesta fiind şi inimosul director al Casei limbii române din capitala Basarabiei. Succesul manifestării a stârnit invidia şi răutatea ignoranţilor şi a duşmanilor lui Mihai Eminescu, există şi aşa ceva, care, sprijiniţi de puterea guvernanţilor comunişti din Chişinău, au dat viaţă unui scenariu denigrator specific celor care pândesc din umbră modul în care oamenii de cultură basarabeni creează şi asigură progresul general. În ziua de 29 ianuarie 2004, în săptămânalul "Accente", un necunoscut, Nicolae Petraşcu, a publicat articolul "Guvernare cu potenţial limitat" plin de mistificări, dovadă că a fost pregătit din timp. Stilul articolului seamănă cu cel al unui fabricant de dicţionare politice! Se arată în articol că acţiunea susmenţionată s-a desfăşurat "sub auspiciile Ambasadei Române în Republica Moldova şi a Casei Limbii Române", la ea participând literaţi de marcă printre care şi academicianul Nicolae Bileţchi şi Alexandru Burlacu, şeful Catedrei Limba Română şi Comparată a Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă" din Chişinău. Este o inexactitate pentru că aceste două personalităţi semnalate mai sus n-au participat la întâlnire! A doua zi, la 30 ianuarie 2004, când eu mă aflam la Chişinău, cotidianul guvernamental "Moldova suverană" a publicat răspunsul, pregătit din vreme de către "Departamentul analiză politică" de care nu ştie nimeni. Textul are titlul "Intelectualitatea arogantă şi mediocră solicită blocadă asupra propriului popor" cu supratitlul "Între aroganţă şi prostie". Cele trei subtitluri ale acestui aşa zis articol sunt semnificative: "Scriitorii basarabenizaţi mâncaţi de moliile timpului"; "România, dă bani, să nu încerci cumva să uiţi de patrioţi"; "Impotenţa intelectuală, criza editorială". Aceste subtitluri seamănă cu cele publicate în comunistul la 21 mai 2003: "Fabrici de plodire a românaşilor"; "Biblioteci româno-privatizate"; "Ghibuizarea Chişinăului"; "Românizare totală"; "Străzi cu nume de trădători şi degeneraţi" etc. Textul din Moldova suverană este suburban şi nu merită să ne oprim asupra lui. Abundă în minciuni sau în ipoteze neonorate, semn că a fost scris cu mult timp înainte de publicarea semnalului din săptămânalul accente! Manifestarea a fost "mutată", pur şi simplu, la Ambasada României din Chişinău şi aceasta a făcut rectificarea de rigoare la 31 ianuarie 2004, reluată în periodicul Democraţia din 3 februarie 2004. În spatele micului scenariu denigrator al micului lingvist, spoitor în negru, se ascunde acţiunea de compromitere a activităţii Casei Limbii Române din Chişinău şi a conducerii ei cu scopul final de a o închide! În acelaşi timp, continuă acţiunea de intimidare a marilor intelectuali basarabeni care au realizat, prin activitatea lor admirabilă, depăşirea crizei de identitate de către marea masă a locuitorilor dintre Prut şi Nistru! Le cunosc eforturile, sacrificiile enorme şi convingerile ferme, de neclintit. Cei care-l apără pe Mihai Eminescu şi-i promovează opera şi mesajul ei în condiţiile dramatice din Basarabia sunt adevăraţii apărători ai poporului: "Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul!" Ceilalţi, trădătorii, slugile ocupanţilor, staliniştii şi bolşevicii sunt "moliile timpului!" Ei se hrănesc cu cadavre ideatice şi joacă "cazaciocul" pe melodii siberiene care te îngheaţă prin anacronismul situaţiilor ce le generează şi prin absurditatea pe care o promovează spre a nu-şi pierde privilegiile. Iată de ce, intelectualii progresişti din Basarabia se pronunţă împotriva intenţiei guvernării comuniste de la Chişinău de a crea un alt Absurdistan în mileniul al III-lea! Iată de ce ne bucurăm când auzim cântându-se la serbările din şcolile basarabene cântecul lui Aurelian Silvestru cu refrenul: "Hai să ne ridicăm/ Şi să-nfăptuim unirea!" Este semnalul că monstruozităţile comuniste ruseşti nu au adepţi printre cei tineri, sătui de sloganurile mincinoase cu iz lingvistic ale nostalgicilor Absurdistanului! Iar în ceea ce-l priveşte pe remarcabilul om de cultură Alexandru Bantoş, îl asigurăm că se bucură de sprijinul necondiţionat al poporului nostru, indiferent de maşinaţiunile şi absurdităţile generate de impostori. Să ia aminte stătuţii comunişti din martirizatul spaţiu al Basarabiei şi să nu se atingă de Casa Limbii Române şi de slujitorii săi! Procesele sunt ireversibile şi ceasul istoriei n-are axă negativă! Vă mulţumesc!
|