Dezbateri parlamentare

Domnul Nicolae Păun:

La un sfert de secol după schimbarea democratică din 1989, continuăm, din păcate, să ne confruntăm - pentru cetăţenii români de etnie romă - cu marginalizarea acestora, combinată cu discriminare - situaţii de natură a afecta fundamental drepturile lor constituţionale - realităţi cu care nu pot însă să fiu de acord! Una din cauzele acestei situaţii - care a căpătat o amploare europeană, în urma emigrării acestor concetăţeni în ţări membre ale Uniunii Europene - este şi vidul legislativ în materie de garantarea drepturilor lor printr-o lege-cadru.

După cum se cunoaşte, forma iniţială a Proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România (PL-x-502/2005) a împlinit - în iunie 2014 - 9 ani, datând din timpul Cabinetului Tăriceanu! Credem că acest proiect de lege a bătut toate recordurile de durată pentru o lege în Parlamentul postdecembrist al României. Din punct de vedere procedural, proiectul de lege se află retrimis pentru raport suplimentar la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, încă de acum 2 ani!

Cu toate acestea, nici coaliţia de guvernare, nici opoziţia - care în legislatura trecută a susţinut proiectul de lege - nu au dat dovadă de voinţa politică necesară pentru a depăşi impasul în adoptarea acestei legi considerate "delicate", deşi liderii partidelor politice parlamentare sunt de acord - în principiu - că trebuie să existe o astfel de lege-cadru pentru minorităţi.

Pe fondul acestei tergiversări de aproape un deceniu (!), este totuşi îmbucurător că Guvenul actual acordă atenţia cuvenită acestei priorităţi legislative, adoptarea proiectului amintit fiind asumată în Programul de guvernare actual al cabinetului Ponta. Din nefericire, deşi Guvernul - prin lista priorităţilor legislative trimise la începutul acestei sesiuni - a dat ca termen limită luna decembrie, nu a venit şi cu nou proiect, îmbunătăţit şi adecvat momentului politic actual!

Trebuie să evidenţiez - în acest context - că nici forma iniţială din 2005 a proiectului - care fusese respinsă de Senat, nici forma mai recentă discutată - în iunie 2011 - în cadrul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale cu reprezentanţi ai Guvernului nu mai corespund nici la nivelul conţinutului, nici la nivelul tehnicii legislative!

În decursul timpului, personal am făcut numeroase demersuri pe lângă Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pentru deblocarea dezbaterilor şi promovarea proiectului de lege - soldate, printre altele, cu modificarea numărului Comisiilor sesizate pentru raport de la trei comisii în 2008 - ceea ce îngreuna foarte mult dezbaterile - la numai o singură comisie! - cea pe care o prezidez eu!

În opinia mea, la momentul actual - deşi o astfel de lege este mai mult decât necesară, dată fiind vechimea proiectului de lege consider că prevederile din forma actuală hibrid sunt total depăşite şi nu mai corespund realităţilor social-politice din România. Ca dovadă, chiar şi Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor - care a fost reformulată mai recent, în 2011, fără a se ajunge la o formă finală - este acum inadecvată situaţiei minorităţii rome la momentul actual, având în vedere tratarea problemei romilor la nivel european dintr-o nouă perspectivă - în urma summiturilor europene pe această temă, ultimul având loc chiar în aprilie 2014, şi a adoptării de către statele membre UE a primului instrument juridic privind integrarea romilor -Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre - prin care statele UE se angajează să accelereze integrarea economică şi socială a comunităţilor rome.

Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului - în colaborare cu Grupul Minorităţilor Naţionale - ar trebui să elaboreze un proiect nou privind statutul minorităţilor naţionale din România, care să corespundă ultimelor evoluţii ale scenei politice româneşti, în vederea realizării unei legi-cadru moderne şi europene prin implicaţiile ei sociale - de natură să asigure atât protecţia şi garantarea drepturilor minorităţilor naţionale, dar şi ridicarea standardului de viaţă al minorităţilor defavorizate social - cum ar fi cea romă.

Tot aşa cum iniţiativa mea legislativă privind reinserţia socială a romilor, elaborată în 2003, a condus la înfiinţarea - în octombrie - prin OUG nr. 78/2004, a ANR, consider - în acest moment - că obiectul principal al unei legi pentru minorităţile naţionale ar trebui să fie crearea unui cadru legislativ prin care Consiliul Minorităţilor Naţionale să capete atribuţii şi competenţe reale pentru promovarea politicilor în domeniul minorităţilor, precum şi crearea unei Autorităţi Naţionale pentru Minorităţi Naţionale - care să preia şi să gestioneze toate problemele legate de viaţa minorităţilor şi promovarea intereselor lor.

Dacă nu se doreşte ca în România să avem proteste şi marşuri şi pe această temă delicată a drepturilor minorităţilor, este necesară mai multă voinţă politică pentru adoptarea cadrului legal fundamental în materie de garantare a drepturilor minorităţilor!