Dezbateri parlamentare

Domnul Daniel Florea:

"1 Mai"

Peste câteva zile vom sărbători cu toţii un eveniment foarte important pentru întreaga lume: 1 Mai - Ziua internaţională a muncii. Începând cu 1890, 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii.

Născut în patria democraţiei - Statele Unite ale Americii, acest eveniment a debutat în condiţii tragice, primele manifestări - de tip combatant - fiind marcate de incidente violente.

La 1 mai 1886, pe întreg teritoriul Statelor Unite au ieşit în stradă sute de manifestanţi, care au protestat cerându-şi dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără a li se reduce salariul. La Chicago, unde avea loc cea mai mare demonstraţie a muncitorilor protestatari, evenimentele au degenerat, iar în urma intervenţiei forţelor de ordine s-au înregistrat mai mult de două sute de răniţi, liderii muncitorilor fiind judecaţi şi condamnaţi - majoritatea - la pedeapsa capitală.

În Europa, în memoria victimelor înregistrate în timpul protestelor de la Chicago, Congresul Internaţionalei Socialiste, întrunit la Paris în 1889, a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii. Astăzi, în majoritatea ţărilor din Europa, este recunoscută importanţa acestei zile, fiind declarată sărbătoare oficială şi zi liberă.

Trebuie să recunoaştem aportul adus de mişcarea socialistă la instituirea zilei de 1 mai ca sărbătoare naţională, această zi fiind organizată încă de la începuturi, din 1890. Este adevărat că sărbătorirea zilei de 1 mai şi-a pierdut din însemnătatea cuvenită, odată cu "confiscarea" sa de către regimul comunist, dar ţara noastră a înţeles semnificaţia momentului, reuşind să depăşească amintirea neplăcută a manifestaţiilor organizate de Partidul comunist şi la care prezenţa "oamenilor muncii" devenise obligatorie.

Deşi importanţa acestei zile a scăzut în ultimul timp, instituindu-se tradiţia sărbătoririi cu mici şi bere, ar trebui ca partidele politice să conştientizeze rolul jucat de mişcarea de stânga în celebrarea zilei de 1 mai ca pe o victorie a drepturilor cetăţenilor săi.

În Raportul World Social Protection întocmit de Organizaţia Internaţională a Muncii, România ocupă un loc aparte şi, din păcate, nu este unul pozitiv. Măsurile de austeritate din ultimii ani s-au dovedit a fi un mijloc de sărăcire graduală a populaţiei, măsuri care au adus efecte negative asupra economiei atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Ţara noastră este dată ca exemplu negativ, alături de alţi parteneri din Uniunea Europeană, care au introdus în perioada 2009-2012 măsuri de austeritate sub pretextul fals că ar oferi stabilitate economico-financiară. În schimb, diminuarea pensiilor prin impozitare, tăierea salariilor pentru multe categorii socio-profesionale, reducerea graduală a ajutoarelor sociale sau a fondurilor pentru sănătate au transferat costurile crizei asupra populaţiei. Şi acest lucru s-a întâmplat în mai multe state din Uniunea Europeană care au acţionat similar cu Guvernul portocaliu din 2010.

Odată cu venirea actualului Guvern, această fundaţie prost pusă a României contemporane a fost schimbată radical în favoarea muncii şi a celor care muncesc. Astăzi este ziua în care putem afirma cu tărie valoarea muncii şi preţuirea pentru cei care muncesc, este ziua în care vrem să construim o Românie care îi preţuieşte pe cei care muncesc.

Actualul Guvern a înţeles că trebuie să folosească prezentul pentru a construi viitorul, în loc să amaneteze viitorul pentru a supravieţui în prezent.

Astfel, azi, mai mult ca niciodată, când sunt create locuri de muncă, când numărul şomerilor scade simţitor, când salariile şi pensiile sunt reîntregite, avem toate motivele pentru a sărbători Ziua Internaţională a Muncii.

Cu drag, un binemeritat la mulţi ani tuturor!