Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi. Va urma doamna deputat Maria Lazăr.

Domnul Ion Bozgă a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Ion Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Gânduri pentru Marea Unire".

Intervenţia mea de astăzi, la câteva zile până la sărbătorirea Marii Uniri din 1918, este evocarea pe scurt a unor preocupări ale marilor români bucovineni Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga, legate de acest eveniment istoric şi de judeţul meu, Gorj, pentru a conchide cu o constatare.

Cel care a mlădiat ca nimeni altul o poezie în limba română, Eminescu, a auzit, în copilăria sa, de Unirea din 1859 a Moldovei cu Ţara Românească. Ajuns elev la Cernăuţi, a fost apropiat de istoria patriei de către profesorul său, Aron Pumnul, care a educat tinerele generaţii în spiritul unirii tuturor românilor, a provinciilor cu ţara-mamă.

Entuziasmat de istorie, tânărul poet, aflat ca student la Viena, s-a preocupat, cu alţi colegi, de sărbătorirea Mânăstirii Putna la 400 de ani de la întemeierea ei de către Ştefan cel Mare, ceea ce a fost, cum s-a spus, un preludiu al Marii Uniri a românilor, care întârzia. Venit la Bucureşti, Eminescu a militat pentru independenţa ţării şi, desigur, pentru Marea Unire, dar nu a avut fericirea să trăiască şi momentul marelui eveniment naţional din 1918.

Aş vrea să subliniez, aici, că, la un an după războiul din 1877, care a adus independenţa României, Eminescu s-a aflat la odihnă la conacul junimistului Nicolae Mandrea din Floreşti, din comuna Ţânţăreni, judeţul Gorj. Acolo, poetul a tradus, în vara anului 1878, primul volum din istoria României, redactat de fraţii bucovineni Hurmuzachi, cărturari entuziaşti pe care îi admira.

Celălalt român bucovinean, marele istoric Nicolae Iorga, copleşit de victoria românilor unionişti de la Alba Iulia, a organizat, în 1921, sărbătoarea de la Tg.Jiu dedicată centenarului Revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu. Eroul din Vladimirii Gorjului a fost recunoscut, de atunci, ca deschizător al unei noi ere în istoria românilor. Având model această festivitate, Tudor a fost sărbătorit anual, prin manifestări evocatoare, cum este aceea de la începutul fiecărei veri, desfăşurată pe locul taberei din Câmpia Soarelui de la Padeş, unde a citit Proclamaţia din ianuarie 1821.

Să constatăm împreună că avem nevoie, şi azi, de entuziasmul marilor români bucovineni Eminescu şi Iorga, pentru a regândi revenirea Bucovinei şi a celorlalte ţinuturi româneşti la ţara-mamă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.