Dezbateri parlamentare

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul Ioan Aurel Rus, cu rugămintea, domnule deputat, dacă se poate, în cele trei minute.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

"România, încotro?"

Ţara tuturor posibilităţilor pare a fi România. Aici numai învierea din morţi nu este posibilă, în rest, poţi cumpăra şi vinde orice. De la uzine, fabrici, mine, I.A.S.-uri, CAP-uri, căi ferate, telefonie, RENEL, flotă, resurse naturale, monumente istorice, bănci... totul de vânzare. Se vinde ca la piaţă, la tarabă.

Totul între cerinţă şi ofertă. Totul se face între doi sau trei oameni şi clienţii lor. Nimeni nu trebuie să ştie nimic. Când e vorba de a achiziţiona ceva pentru ţară, se întâmplă tot aşa. Clauzele contractuale sunt secrete de serviciu şi neapărat confidenţiale. Tu, ales al poporului şi trimis în Parlament, n-ai voie să cunoşti clauzele, ca nu cumva să iei atitudine şi să lezezi onoarea semnatarilor. Ei pot să fure. Tu n-ai voie să ştii. De ce să afli ce s-a făcut? Mai bine să ştie numai ei şi cei cu care împart "furăciunea".

Interesant este faptul că aceste matrapazlâcuri se transmit de la un guvern la altul.

Bunăoară, privatizarea Petrom, BCR, şi chiar achiziţionarea fregatelor dezvăluie acest lucru. Acum se lucrează la privatizarea CEC-ului. Primul ofertant este o firmă din Ungaria. Dăm totul de dragul ... că doar ne este ţară vecină şi prietenă. Dăm gazul, benzina, motorina, băncile, apa minerală, pădurea, sarea, dăm totul. Dăm, că încă mai avem de unde. Mâine, poimâine s-ar putea să ajungem să le răscumpărăm, ca bunurile Fundaţiei Gojdu. Sau am putea cumpăra aur de la Gold Corporation, dar numai în cotă de 20%, fiindcă noi le dăm dreptul să-l exploateze gratuit, iar dacă ne trebuie şi nouă, atunci, plătim. Tot suntem noi buni de plată. Plătim datoriile statului român hotărâte de CEDO, plătim neglijenţa celor de la Esmeralda, plătim recuperarea ziariştilor, şi iată că "teroristul" Hayssam ne scrie versuri. Versuri pentru preşedinte şi naţiune:

"Când pe cerul ţării va zbura un porc

Atunci în România eu mă mai întorc"

Om de afaceri, agent sub acoperire, prieten şi tovarăş cu mulţi, iată şi salutul frăţesc transmis acestora prin versurile de mai sus. Asta, da, democraţie!

Şi toate acestea din cauza cui? A noastră, a celor de la România Mare, nicidecum! Noi am avertizat de toate acestea, s-a scris mult, dar ce folos?

Încă o dată cu tărie afirm că imnul naţional nu e "Somnoroase păsărele". El trebuie învăţat de toţi cetăţenii şi este "Deşteaptă-te române"!

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.