Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul Mircia Giurgiu şi se pregăteşte domnul deputat Eduard Hellvig, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Iarna ne arde la buzunare".

Cu toate că suntem o ţară temperat-continentală, facturile din această iarnă au crescut foarte mult şi cresc în continuare. Chiar dacă cetăţenii au încercat diverse metode, diferite, să zicem, şmecherii, ca să plătească cât mai puţin, din păcate, şi cei care şi-au montat repartitoare au ajuns să plătească peste 900 lei, adică peste 9 milioane de lei vechi, în aşa fel încât s-a ajuns să plătească foarte greu acele facturi şi ceea ce se întâmplă în România nu este normal.

Din această cauză, pe lângă această declaraţie politică, care este mult mai amplă, am depus şi o interpelare, pentru a vedea ce se poate face şi a intra în normalitate.

Vă mulţumesc.

(În continuare, a fost inserat textul integral al declaraţiei politice depuse la preşedintele de şedinţă.)

"Iarna ne arde la buzunare"

Potrivit cărţilor de specialitate, România se află în zona temperat continentală, regiune caracterizată prin patru anotimpuri. Implicit, tot românul ştie că "iarna nu-i ca vara", adică iarna e frig, zapadă, drumuri blocate, probleme de tot felul. Numai că, luna decembrie a anului trecut a adus şi un cadou neaşteptat pentru cetăţenii şi locuitorii acestei măreţe ţări: facturile la căldură. Şi nu oricum. Oamenii şi-au montat repartitoare de căldură pentru a putea face economii, numai că socoteala lor nu a coincis cu cea a firmelor care gestionează consumul de căldură. Aşa că, bieţii oameni s-au trezit că factura la căldură este mai mare decât venitul cumulat al familiei pe o lună întreagă. Şi se întreabă că dacă el a închis caloriferele din două camere şi şi-a înghesuit familia într-una singură de ce are de plată cât pentru o vilă cu 12 camere?

Situaţia este identică în toată ţara, nu numai la Cluj-Napoca, unde pentru un apartament cu două camere, o familie care are instalate repartitoare de căldură s-a trezit cu o factură de peste 900 lei, la care, evident, că se adaugă taxele comune. Şi atunci are omul de plată peste 1.100 lei pentru luna decembrie a anului de graţie 2007.

Şi de aici apare o întrebare rezonabilă: de ce să mai investeşti în repartitoarele de căldură dacă plăteşti mai mult decât cei care au rămas pe sistemul centralizat de apă caldă şi căldură? Ce ar trebui să facem? Să ne mutăm la tropice? Să aşteptăm ca semnele încălzirii globale să se facă mai simţite şi în această parte a lumii? Ce ne rămâne de făcut?

O replică antologică spune că "iarna nu-i ca vara". Nimic mai adevărat. Numai că vara vine cu ploi şi inundaţii, iar iarna aduce frig şi foc în buzunarele oamenilor. Veniturile cetăţenilor nu cresc pe măsura facturilor şi a preţurilor la alimentele de bază ori la servicii. Aşa că întreb din nou: ce ne rămâne de făcut?

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.