Dezbateri parlamentare

Domnul Daniel Buda:

"NATO... succes de marcă al României"

Într-un fel am putea afirma că summitul de la Bucureşti a fost unul cu adevărat istoric, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru participanţi, o reuşită pentru ţara noastră şi pentru alte ţări participante şi un eşec sau o dovadă de slăbiciune pentru alţii.

Summitul NATO privit ca un succes pentru România? Da, pentru că după o analiză obiectivă a evenimentelor petrecute în zilele de summit, România a dovedit că locul ei este în NATO.

Puncte favorabile ar fi: organizarea ireproşabilă, în ciuda exagerării mediatice în ceea ce priveşte micul incident al aşa-zişilor "anarhişti", incident a cărui rezolvare a fost văzută de altfel cu ochi buni de către participanţii la summit, în ciuda miturilor legate de circulaţia din timpul summitului, mituri care au fost spulberate, circulându-se degajat chiar şi în zonele de lângă culoarul unic, şi a incidentelor cu jurnaliştii, incidente care s-au dovedit a fi mai mult o eroare de organizare din partea organizatorilor externi care au trimis cu întârziere acreditările.

Am dovedit că suntem o ţară cu servicii de apărare bine pregătite, servicii care au dat dovadă de seriozitate, calm, prudenţă şi discreţie pe parcursul celor trei zile.

Locuitorii capitalei au dat dovada de înţelegere în ceea ce priveşte importanţa acestui eveniment.

Cea mai mare reuşită provine de pe scena politică românească, care a înţeles importanţa evenimentului, lăsând la o parte toate divergenţele existente şi canalizându-şi energia într-un mod constructiv, evitând răutăţile şi replicile tăioase cu care am fost obişnuiţi.

Ca şi puncte negative putem nota lipsa din peisaj a ministrului de externe al României, domnul Adrian Cioroianu. Nu este un lucru neapărat rău că persoana domniei sale nu s-a aflat în preajmă, însă este un lucru extrem de rău că ministrul de externe al României nu s-a aflat la un asemenea eveniment.

Lipsa oricăror consultări cu forţele politice înaintea summitului, lipsa unei reale capacităţi de analiză şi sinteză pe probleme de politică externă, lipsa unei definiri clare a interesului naţional şi-au spus cuvântul. Mai rămâne o întrebare: avem voinţa şi capacitatea de a învăţa ceva de pe urma acestui lucru?

Am mai menţionat-o şi alteori: iată deci, o dovadă în plus că de politica externă a României nu se mai ocupă nimeni din cei avizaţi, singurul care a reuşit să facă un pas important în faţă în ceea ce priveşte politica externă este Preşedintele Traian Băsescu.

Indiferent de opiniile pro sau contra, summitul NATO este un eveniment politic important măcar prin numărul mare de şefi de stat care s-au reunit cu acest prilej la Bucureşti. Este un prilej important de vizibilitate internaţională, cu atât mai mult cu cât subiectul de lărgire a Alianţei nu se abordează la fiecare summit. Este o reuşită deplină, marcând intrarea într-o etapă a deplinei colaborări între SUA şi Europa. Totodată, abordarea unor probleme strategice esenţiale, cum ar fi cele referitoare la adaptarea la noile provocări ale secolului XXI, problematica securităţii în noile condiţii şi în faţa noilor provocări, problema terorismului internaţional, unele probleme specifice privind parteneriatul cu Rusia în acest context şi nu numai au făcut pentru câteva zile din România un centru al marilor puteri ale lumii şi un stat care va fi menţionat pentru multă vreme, de acum încolo, în cărţile de istorie.

Este o reuşită a României, a acelei Românii demne, care şi-a consolidat pas cu pas poziţia la nivel mondial şi a reuşit să-şi consolideze imaginea de stat care merită să stea la masă cu marile puteri. Acestea sunt motivele care astăzi mă fac să afirm cu tărie că pentru România, summitul NATO a fost o reuşită!