Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fenomenele societăţii contemporane"

Violenţa în familie este un fenomen care, din păcate, este des întâlnit în societatea contemporană în ultimul timp, fiind una din problemele cele mai grave. Este un fenomen social care ridică foarte multe probleme la ora actuală şi pe care îl întâlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepţie. Copiii, care sunt partea vulnerabilă în cadrul familiei, sunt victime ale agresiunii din partea părinţilor, simţindu-se lipsiţi de speranţă şi fără valoare, tinzând să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii.

Aproape că nu trece zi fără să nu auzim sau să citim în presă despre un copil bătut înfiorător, abuzat sexual, lăsat singur în casă, trimis să muncească la o vârstă la care prioritatea ar trebui să fie şcoala, supus unor tratamente greu de imaginat şi fără a exagera, chiar omorât. Aceste lucruri sunt cu atât mai grave cu cât părinţii sunt cei care îşi tratează astfel copiii, când tocmai ei ar trebui să le ofere protecţie şi securitate în sânul familiei, după cum dictează regulile societăţii.

Din studiile realizate, s-a constatat că situaţia economică a familiilor în care copiii sunt supuşi unor dure tratamente fizice ar fi de vină. Sărăcia reprezintă cel mai grav factor la acest nivel, ajungându-se la concluzia că familiile care au venituri reduse nu pot asigura un trai bun copiilor lor. Aceste familii sărace sunt expuse la actele de violenţă contra copiilor din cauza stresului economic, al dificultăţilor materiale cu care se confruntă. De asemenea, se observă că în familiile dezorganizate şi cele cu număr mare de copii, rata creşterii abuzului împotriva minorilor este ridicată.

În România, în spatele uşilor închise, o familie din trei se confruntă cu situaţii de violenţă domestică, alături de abuzurile faţă de copii, o dată la trei zile o femeie fiind ucisă în bătaie. Deşi violenţa domestică este una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană, există multe lacune instituţionale pentru sprijinirea victimelor directe, femei şi copii, şi foarte puţine resurse alocate pentru asigurarea unor servicii primare de asistenţă şi suport.