Dezbateri parlamentare

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Perspective ale politicii externe - România după Summitul NATO din Ţara Galilor"

Conflictul armat din Ucraina este cea mai gravă criză în Europa din ultimii cinci ani. Iar România nu este departe de acest conflict care a pornit de la dorinţa legitimă a naţiunii ucrainene de autodeterminare, de a lua prin sine decizia de a se integra în Europa. Ceea ce a urmat pare desprins din anii plini de tensiuni, ameninţări şi confruntări ai Războiului Rece: trecând peste toate reglementările internaţionale, teritoriul unui stat suveran a fost încălcat de două ori pe parcursul a câtorva luni de zile şi graniţa de stat a fost schimbată utilizând doar forţa militară.

În aceste circumstanţe, apartenenţa României la Alianţa Nord Atlantică devine un pilon extrem de important pentru securitatea ei şi, în acelaşi timp, reprezintă o poziţie importantă de pe care România poate fi la rândul ei un reper de stabilitate în Balcani.

Summitul NATO, desfăşurat în perioada 4-5 septembrie în Ţara Galilor, a constituit ocazia perfectă pentru statele membre ale organizaţiei de a-şi armoniza poziţiile şi de a transmite un mesaj clar prin care agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei este condamnată în termenii cei mai fermi şi, în acelaşi timp, Alianţa îşi declară hotărârea de a-şi întări şi extinde prezenţa permanentă către Estul Europei, ca o reacţie politică logică si inevitabilă în criza care s-a creat.

Şefii de stat şi de guverne reuniţi în Ţara Galilor au decis să consolideze în mod semnificativ cooperarea Alianţei Nord-Atlantice cu ţările vecine Rusiei, şi anume Ucraina, Georgia, Finlanda şi Republica Moldova. S-a discutat mult despre consolidarea apărării Europei în eventualitatea unei invazii de la est şi despre aşa-numita politică de apărare consolidată cibernetică. Liderii statelor NATO au condamnat "în termenii cei mai fermi intervenţia militară ilegală şi în creştere a Rusiei în Ucraina" şi au cerut Moscovei să oprească şi să retragă forţele din interiorul şi de-a lungul graniţelor Ucrainei, afirmând, de asemenea, că nu vor recunoaşte anexarea ilegală şi ilegitimă a Crimeii şi exprimându-şi îngrijorarea faţă de comportamentul Rusiei faţă de Republică Moldova şi Georgia.

Situaţia politică în această parte a Europei este încă instabilă, dar România şi-a fixat cu claritate obiectivele politicii externe în raport cu statutul de membru al NATO: realizarea apărării colective iar în acest sens, România va avea prezent pe teritoriul ei un comandament al Alianţei, şi redeplasarea efectivelor NATO la frontiera estică, cu posibilitatea de a putea mobiliza o forţă de intervenţie rapidă în 2-5 zile.

În această perioadă, unul dintre cele mai importante scopuri ale politicii externe româneşti a fost atins. Printr-un laborios efort coordonat, România a reuşit să convingă NATO ca Marea Neagră este necesar să devină o prioritate în strategia Alianţei. Toate acţiunile militare desfăşurate în zonă în ultimele luni de zile au confirmat cu prisosinţă şi fără dubiu justeţea acestei direcţii de acţiune pentru perioada imediat următoare.

Vechiul dicton latin care spune că "dacă vrei pace, pregăteşte-te de război" pare mai actual ca niciodată. Din fericire şi ca un rezultat direct al unei politici externe coerente şi ale unor demersuri diplomatice realizate fără greşeală, într-un context internaţional dificil, România se află într-o poziţie privilegiată şi într-o situaţie de securitate stabilă. Acesta este cu certitudine rezultatul efectiv şi palpabil al viziunii, competenţei, eforturilor neobosite şi neîntrerupte ale Ministerului Afacerilor Externe, care demonstrează permanent că diplomaţia de elită este nu numai emblema Guvernului Victor Ponta, dar este, în aceeaşi măsură, tradiţie şi vocaţie în România.