Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Popeangă:

"Frică versus educaţie"

În plin scandal Microsoft, nu putem decât să remarcăm un adevăr dureros: deşi s-a luat şpagă peste şpagă, la ora actuală produsele informatice ale respectivei firme au lăsat educaţia românească de căruţă. Este jale ce se întâmplă în laboratoarele de informatică ale şcolilor, indiferent de nivelul acestora. Deşi s-au plătit bani grei, licenţele au expirat, lăsând calculatoarele ca piese de muzeu. Să nu mai punem la socoteală şi faptul că respectivele calculatoare sunt învechite, uzate atât fizic, cât şi moral, astfel încât dacă s-ar achiziţiona produse informatice de ultimă generaţie, suportul hardware nu ar mai face faţă soft-ului cel nou, iar acest lucru se regăseşte, din păcate, şi la administraţia publică. Din fericire, unii administratori, primari mai ales, care au avut noţiuni de informatică niţel mai aprofundate, au socotit că nu ar fi rău dacă pe vechile calculatoare ar instala software gratuit, fără să mai arunce banii pe acelaşi gen de soft, dar la nişte preţuri descurajatoare, şi au trecut la diverse distribuţii de Linux care vin şi cu suite office la fel de gratuite ca şi sistemul de operare, cum ar fi, de exemplu, Open Office. Diferenţele între aceste pachete de programe şi cele ale firmei Microsoft sunt neesenţiale, având în vedere ce trebuie făcut cu ele, dar nu-1 costă nimic pe utilizator; se actualizează singure permanent şi gratuit, nu necesită o pregătire diferită de cea a unui utilizator de programe Microsoft, cei care au lucrat aceste programe gratuite încercând să creeze o compatibilitate cât mai mare între softul open source şi cel produs de către Bill Gates. Ca să nu mai zicem că însuşi cel mai bogat om al planetei are tendinţa să apropie propriul sistem de operare de gratuitul Linux, ştiut fiind că, deşi nu costă nimic, sistemul open source este foarte bine protejat de viruşi, necesită resurse de calculator mult mai puţine, descurcându-se bine şi cu variante hardware mai vechi - deci numai avantaje.

Aşadar, cine îşi doreşte un calculator dotat cu programele necesare desfăşurării activităţii în condiţii normale - navigare pe internet, editare de text, lucrul cu foile de calcul tabelar, lucrul cu baze de date de dimensiuni rezonabile, lucrul multimedia -, dar pe care să nu mai cheltuiască nici măcar un leu, are la îndemână alternative. Nu mai trebuie să îşi mai facă probleme de contabilitate, de legalitate etc.

Ce este, în schimb, o problemă în ziua de azi? Că de frică nu mai are curajul nimeni de pe la ministerele de resort şi de la responsabilii din teritoriu ca să mai semneze achiziţii de licenţe pentru software ori de calculatoare noi. Astfel, educaţia a rămas văduvită tocmai de unul dintre domeniile în care copiii români au arătat că pot excela - informatica. Degeaba au elevii acasă, individual, calculatoare performante, prin grija părinţilor, dotate cu softurile corespunzătoare, dacă la şcoală au parte de programe şcolare rămase în urmă şi cu 10-12 ani, când învaţă la orele de informatică despre programe care au dispărut de multă vreme chiar şi de pe calculatoarele vechi. Cât timp nu vor putea face aplicaţii pe calculatoare pentru că nu mai au licenţă de operare, asta reprezintă un impediment major în procesul de învăţare.

Este însă de neînţeles de ce ministerele de resort, în speţă cel al învăţământului, nu găseşte o preocupare în a actualiza programele şcolare de învăţământ, oferind la nevoie şi manuale alternative pentru a se putea învăţa şi programe open source. Nu este de înţeles de ce nu se învaţă despre distribuţiile Linux, de ce se învaţă doar despre programele Microsoft - sistemul de operare Windows şi suita Office: Word, Excel, PowerPoint, Access... Culmea, tocmai varianta gratuită, cea mai accesibilă este lăsată deoparte, punându-se accent pe varianta cu plată, şi o plată deloc mică. Poate că frica actuală care bântuie pe culoarele şi prin birourile ministerelor va da idei în acest sens responsabililor cu deciziile din domeniul informaticii predate în şcoli. După cum nu ar fi rău nici dacă s-ar lua o decizie uniformă, la nivel naţional, în administraţia publică, de trecere la sistemul de operare Linux şi programele gratuite care îl folosesc, indiferent de tipul distribuţiei folosite.

Să nu uităm că în vestul civilizat chiar şi marile bănci au trecut pe Linux, iar administraţiile locale şi centrale îl folosesc de ani şi ani. Şi, dacă tocmai cei cu mulţi bani au ajuns la concluzia că pentru nevoile lor sunt bune aceste programe informatice gratuite, noi de ce să gândim în cel mai neeconomicos mod? Cu banii cheltuiţi în afacerea Microsoft se puteau construi câteva spitale ultramoderne, la nivel mondial, şi ar mai fi rămas în ţară câteva sute de medici. Poate măcar în al doisprezecelea ceas le vine gândul cel bun responsabililor cu problemele informatice din educaţie şi administraţia publică. De când începem, căci copiii noştri nu aşteaptă?