Vasile Mocanu
Vasile Mocanu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 decembrie 2014

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.128/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 decembrie 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.169 Vasile Mocanu - declaraţie politică cu titlul: "Klaus Iohannis şi educaţia românilor":

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Domnul Vasile Mocanu:

"Klaus Iohannis şi educaţia românilor"

Dacă l-ar fi ascultat cineva pe Klaus Iohannis, în interviul său acordat în limba germană pentru postul Deutsche Welle, ar fi crezut chiar că omul este bine intenţionat. "Avem nevoie de un sistem de educaţie ca în Germania", a declarat preşedintele ales de tinerii frumoşi şi liberi, cum îi numeşte mass-media devenită din băsisto-iohannistă. Poate că nemţii au crezut ce a spus, însă românii de-acasă, pe care îi bagă mai puţin în seamă respectivul domn, nu au rămas cu impresia că a vorbit serios...

În primul rând, pentru că domnul antepomenit a făcut dovada unei necunoaşteri amănunţite a acestei probleme a educaţiei, chiar dacă, e drept, cu mulţi ani în urmă, a fost şi Domnia Sa profesor de fizică. Până şi domnul Funeriu s-a simţit dator să-l pună la punct pe domnul Iohannis, reîmprospătându-i acestuia din urmă memoria că învăţământul dual la care aspiră preşedintele ales există şi în România, şi încă nu de ieri, de azi...

"Dacă ne uităm la şcoală, vedem că e nevoie de un sistem de învăţământ dual, similar cu ceea ce există în Germania, pentru că nu toată lumea vrea să dea bacalaureatul după 12 clase şi să se ducă la facultate. Sunt mulţi care vor să înveţe o meserie simplă, dar bună. Acest lucru nu este posibil în acest moment", a opinat Iohannis. Funeriu a replicat că "...învăţământul dual despre care vorbiţi (cu mici adaptări) există în România începând cu anul şcolar 2012-2013. Este rezultatul Legii educaţiei şi organizat conform Ordinului ministrului nr. 3168 din 3 februarie 2012, semnat chiar de mine. Vă invit să contactaţi Şcoala Kronstadt, una dintre şcolile înfiinţate în baza acestui ordin, să vă convingeţi de calitatea sa. Acum sunt aprox. 30.000 de elevi în acest sistem". Nu a dat prea bine asta pentru precizia nemţească de care este bănuit preşedintele ales, mai cu seamă că aducea şi cu discursul celebru despre ţara care are nevoie mai mult de ospătari şi tinichigii...

Din alt punct important de vedere, domnul Iohannis a uitat să spună şi faptul că, fără o alocare de fonduri comparativă cu Germania, fără o salarizare ca-n Germania, fără o atenţie a statului ca-n Germania, nu poţi avea o educaţie ca-n Germania! Nu poţi să mergi cu Dacia 1100 şi să ai satisfacţia oferită de un BMW, fie el şi cel cu care se plimbă domnul Iohannis.

Educaţia costă! Costă materialele didactice, costă şcolile şi condiţiile de învăţământ, costă salariile cadrelor didactice, costă calitatea acestor cadre, costă cărţile, caietele, uniforma, echipamentul sportiv al elevului. Deci, nu poţi avea un nivel al educaţiei mai mare decât cel al dezvoltării economico-sociale a ţării. E simplu să-ţi doreşti să meargă bine un sector de importanţa celui al învăţământului, dar cu ce soluţii, că nici măcar în programul electoral al lui Iohannis nu se identifică sursele de finanţare?! Da, teoretic ar fi treaba guvernului asta, dar nu este suficient, ca preşedinte, să baţi din palme şi executanţii să rezolve, indiferent cât de plină de bune intenţii ar fi propunerea. Ia să-ncerce personal domnul Iohannis nişte negocieri cu FMI şi să le explice lor gândurile sale bune, să vedem efectele...

Totuşi, este un punct de plecare al unor discuţii ce pot avea, în final, ca rezultat, creşterea calităţii educaţiei, fără de care nu se pot gândi bazele unei dezvoltări sănătoase a ţării, atât materială, cât şi spirituală. Până la urmă, aşa cum pot alţii, am putea şi noi, românii, dacă există destulă voinţă şi viziune politică, dacă dorim un viitor mai bun măcar pentru copiii şi nepoţii noştri, ca să nu-şi mai caute pâinea cea de toate zilele peste mări şi ţări.