Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Costache Mircea. Va urma domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Votul uninominal a intervenit din nou în dezbaterea publică, şi poate că nu e rău, dar, ceea ce personal mă deranjează este că se dă această temă de meditaţie societăţii româneşti de către un grupuscul insignifiant care n-a intrat niciodată legal în Parlament, cu atât mai puţin în guvern.

"Votul uninominal şi partidul de cvartal".

Intraţi prin efracţie în Parlament şi din Parlament în Guvern, subalternii studentului tomnatic de la Kingston University London, fac ca raţele, înnegrind apele şi aşa tulburi din politica noastră, măcăne asurzitor pe tema votului uninominal. Oamenii de bun simţ vor crede că avem de-a face cu niţcai personalităţi ale vieţii cultural-ştiinţifice care mizează pe notorietatea lor în lupta electorală.

Când îi iei însă la puricat, îţi dai seama că e vorba despre alte atuuri pe care personalităţile partidului-televizor vor să le speculeze spre a evita marşul triumfal către galeria de aur PNŢCD-PUNR-PDAR etc. în anonimatul extraparlamentar.

Prezint sincer scuze tuturor formaţiunilor amintite, întrucât acestea, la vremea lor, făcuseră pragul electoral, intraseră în Parlament pe uşa din faţă.

Studentul nostru care umblă azi descheiat la adidaşi şi cu mânecile mai lungi decât mâinile, ceea ce-i absurd pentru unul cu mâna atât de lungă, încât a depăşit, numai în câţiva ani de după Revoluţie, suma de 700 de milioane de dolari în cont, şi în loc să înveţe acolo, la Londra, cum să facă şi el pragul de 5%, singur, ca să nu mai fie nevoit să se agaţe ca scaiul în coada oii de P.S.D., P.N.L., P.D., UDMR, spre a ajunge să dea cu nasul în brânză, el le transmite calfelor sale de aici cum să ocolească blestematul de prag, pe care nu l-au sărit niciodată, agitând din nou ideea votului uniimoral.

De ce sunt ei pentru votul uninominal? Simplu: pentru că aşa dispare pragul şi pot intra în Parlament din nou prin efracţie cu ajutorul trustului de presă propriu, televiziune, radio, ziar, şi al banilor de furat din care se pot distribui din belşug genocid, zahăr, ulei, bere, mici şi altele de-ale gurii, încât şatra asta chiar crede că poate prosti lumea la infinit.

Nu cumva sunt eu prea rău şi dezinformez lumea? Nu sunt rău deloc şi spun chiar adevărul! Cine vrea să mă contrazică, să-mi spună şi mie dacă există undeva, în lumea largă, vreun astfel de grupuscul care să nu fi făcut niciodată singur pragul electoral, dar care să intre mereu în Parlament. Ba, mai mult, culmea neruşinării, să se afle şi mereu la guvernare.

A fost la guvernare în legislatura 2000-2004, lângă P.S.D. şi UDMR, a condus ministere importante, precum cel al i.m.m.-urilor, prin Silvia Ciornei, şi al tineretului şi sportului, prin Georgiu Gingăraş, şi prin alţi secretari de stat şi prefecţi. Acum, după ce a candidat în alegerile din 28 noiembrie 2004 alături de P.S.D., în Uniunea P.S.D. "cruce" PUR, şi, după ce a pierdut alegerile, PUR-ul a devenit pur şi simplu "puroi", guvernând alături de P.N.L., P.D., UDMR.

Să nu faci pragul electoral, să pierzi alegerile şi să te cocoţi la guvernare spre a ferici ţara cu un vicepremier de savarină, iată o performanţă care numai în filmele cu proşti şi în societatea românească mai poate fi posibil. Iar acum, vorba preşedintelui Băsescu, de la soluţia imorală PUR, la votul uniimoral al lui Rajcapur.

Cine a zis că noi găsim întotdeauna resurse pentru o cale originală, inconfundabilă, de a ne face de râs, cu toată tristeţea care mă cuprinde trebuie să recunosc că a avut dreptate. Dacă unul care a devalizat atâta amar de avere din avuţia poporului, care şi-a făcut televiziune, radio şi ziar, ba şi partiduleţ, spre a-şi apăra agoniseala, dacă nu cumva ciordeala, mai reuşeşte să aburească lumea cu ceata lui de întreţinuţi, numită partid, am ajuns, se pare, cum nu se poate mai rău şi cum nu se poate mai jos.

Cine ne scapă, fraţilor, de obrăznicia fără margini a egipteanului de la Kingston, de fabricile lui de ceaţă şi de viermii intestinali ai politicii româneşti actuale, care ne asurzesc cu propunerea lor legislativă privind avantajele votului uniimoral.

Prezint scuze eventualilor rătăciţi din preajma studentului manglitor, care nu au altă vină decât aceea de a nu-şi da seama de ridicolul căruia i se expun, punând în operă ideile creţe ale vicleanului, cu albul ochiului galben, care a cheltuit, zilele trecute, echivalentul pensiei a câtorva mii de români, plătind avionul Bucureşti-Londra şi retur, masa şi alte cele, pentru un grup de ziarişti care să constate, la faţa locului, ce mare sete de învăţătură l-a prins pe el la aproape 60 de ani şi cum umblă el în costum sport printre ceilalţi studenţi în ale politicii adevărate.

Mare e grădina lui Dumnezeu şi multe caricaturi mai mişună prin ea, gângănii care au făcut posibilă guvernarea fără Partidul Popular România Mare în 2000 şi în 2004.

E ca şi cum ai uda la rădăcină buruiana rea a corupţiei.

Despre asta a fost vorba.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.