Dezbateri parlamentare

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Grupul parlamentar al UDMR înţeleg că nu este prezent.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Petru Călian a vorbit, domnul Ciucă Bogdan nu este prezent, Ioan Ţundrea nu este prezent, Ionica Popescu nu este prezentă.

Domnule deputat Eduard Hellvig, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi cu ocazia aceasta vă felicit pentru funcţia şi onoarea pe care o aveţi, să conduceţi şedinţele Parlamentului României.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc. Veţi fi criticat în ziare pentru asta, dar cred că vă descurcaţi.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Asta e. Fiecare gest politic trebuie asumat.

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "Semnificaţia aducerii în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale unor oameni de cultură precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Brâncuşi"

Într-un moment în care, aşa cum arată sondajele de opinie, priorităţile agendei publice ale cetăţeanului român sunt nivelul de trai, corupţia sau funcţionarea instituţiilor interne, doresc să vă supun atenţiei o problematică care, din păcate, nu ocupă decât o poziţie periferică pe această agendă. Este vorba despre importanţa pe care aducerea în ţară a oamenilor de cultură români, ale căror rămăşiţe pământeşti se găsesc în pământul ţării lor adoptive, o are pentru identitatea noastră culturală.

Dacă privim această lipsă de prioritate din perspectiva omului de rând care se luptă să-şi asigure satisfacerea nevoilor de bază, sau să-şi găsească locul şi rolul său într-o societate aflată încă în tranziţie, atitudinea sa este de înţeles. Dacă, însă, privim acest subiect prin prisma evoluţiilor din ultimii ani, a direcţiei spre care se îndreaptă societatea românească - şi anume integrarea în Uniunea Europeană, atunci consider că acest aspect trebuie abordat într-o manieră sensibil diferită.

La început de secol XXI, a analiza problematica identităţii culturale înseamnă a o face într-o lume modelată de forţele regionalizării şi ale globalizării. O lume în care Uniunea Europeană nu doreşte să şteargă diferenţele dintre ţări şi popoare, ci urmăreşte preţuirea şi prezervarea bogăţiei de culturi din Europa. O lume în care globalizarea nu trebuie redusă la rolul de promotore a imperialismului cultural occidental, ci în care accentul trebuie pus pe recunoaşterea rolului său în determinarea proliferării identităţii culturale. Prin urmare, o lume în care identitatea culturală poate deveni o resursă importantă a puterii, a prestigiului şi a influenţei pe care un stat le poate avea în relaţiile internaţionale.

Să privim cultura românească; să îi privim trecutul şi prezentul şi vom vedea că România are această resursă. Vom vedea că, dincolo de vulnerabilităţi, riscuri sau ameninţări - care ne plasează într-o poziţie inferioară în raport cu celelalte state, deţinem acea resursă care ne poate asigura prestigiul în dialogul şi interacţiunea cu celelalte culturi. Şi mă refer la resursa pe care o reprezintă acele personalităţi culturale de mare valoare, acei eroi ai inteligenţei, despre care vorbea, între alţii, şi celebrul istoric Thomas Carlyle. Cine nu ştie oare că, dintre aceştia din urmă, poate cei mai reprezentativi sunt Constantin Brâncuşi (1876-1957), Mircea Eliade (1907-1986) sau Emil Cioran (1911-1995)?

O vreme ne preţuiţi în propria ţară, din considerente pe care nu le voi aborda acum, aceşti români - prin origine, aceşti cosmopoliţi - prin operele lor, îşi au rămăşiţele pământeşti în patriile lor adoptive. Cred însă că a sosit momentul să li se acorde şi în ţara lor de origine consideraţia pe care o merită din plin, pentru întregul lor aport la construirea prestigiului României în lume. Cred, de asemenea, că, în primul rând nouă, oamenilor politici, ne incumbă sarcina de a încerca să-i aducem acasă. Şi aceasta fiindcă, în aceeaşi măsură în care avem nevoie de recunoaştere externă, avem nevoie şi de simboluri. Avem nevoie de aceşti excepţionali eroi culturali spre a ne consolida identitatea spirituală, pentru a ne putea legitima cu ceea ce avem valoros, afirmat şi recunoscut, în Europa de mâine. Pentru că, aşa cum spunea Constantin Noica, în concernul devenirii istorice supravieţuiesc doar popoarele care produc cultură la nivel înalt; restul se transformă din naţiuni şi popoare, în simple populaţii.

Mulţumesc.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule deputat.