Dezbateri parlamentare

Domnul Mircea Duşa:

Înainte de a declara şedinţa închisă, să-mi permiteţi să fac şi eu o scurtă declaraţie politică, în calitate de deputat, nu de preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Mă întreb, de la această tribună, dacă în ziua de marţi, când sunt declaraţii politice, suntem în şedinţă de plen a Camerei Deputaţilor.

Şi de ce mă întreb? Pentru că, Constituţia, legea care reglementează Statutul parlamentarului, Regulamentul Camerei Deputaţilor, a dat posibilitatea acestei înalte tribune de dezbateri politice şi a creat instituţii ca un parlamentar să se poată manifesta. Sigur, în principal, în procesul legislativ, dar şi în cele două instituţii care au fost create, respectiv, întrebări şi interpelări şi instituţia declaraţiei politice.

Mi se pare că, din multe motive, unele dependente de Cameră, de Parlament, altele de cei care trebuie să acorde atenţie acestor instituţii, interesul pentru aceste două instituţii, mă refer la întrebări şi interpelări şi la declaraţii politice, a scăzut foarte mult.

Lunea seara, constat că sunt 2-3 oameni în sală pentru că nici cei care trebuie să dea răspunsuri, şi asta este o chestiune mai veche, nu este o trimitere la actualul guvern, nu se află în sală, iar la declaraţii politice e un film simpatic, în fiecare zi de marţi sunt vreo 15 colegi care, de regulă, sunt în sală, deşi este şedinţă în plen, repet, ar trebui plenul să fie un plen cu o prezenţă deosebită, pentru că este una din importantele căi prin care să se manifeste deputaţii şi parlamentarii cu acele declaraţii politice.

Deci, reiau aceste film: vreo 15 colegi sunt mai mereu prezenţi, de la toate grupurile parlamentare, la declaraţii politice, mai vin vreo 20 de referenţi şi consilieri care se prezintă la preşedintele de şedinţă să depună declaraţii scrise şi azi eram tentat să le dau cuvântul, dacă tot se prezintă în plen şi aduc aceste declaraţii, şi mai sunt 2-3 colegi care, sigur, au respectul cuvenit pentru această instituţie şi vin, chiar dacă nu prezintă declaraţia lor de la tribună le depun în scris.

Sigur, eu nu mă refer la conţinutul declaraţiilor, nu asta este intenţia mea, mă refer la faptul că nu există interes pentru această instituţie a declaraţiei politice, şi nu există pentru că cei care ar trebui să ia în considerare, nu mă refer la electorat, sigur şi electoratul, ar trebui să ia în considerare şi întrebările şi interpelările şi declaraţiile politice, nu o fac. Şi n-am văzut niciodată un ministru sau un secretar de stat la o declaraţie politic foarte pertinentă şi foarte dură făcută de un deputat, să ia vreo poziţie şi uităm că Guvernul şi instituţiile guvernamentale sunt sub control parlamentar.

Dacă venim aici la declaraţii politice şi le facem numai de formă ca să fim, ştiu eu, bifaţi de site-ul Parlamentului şi cei de la Institutul de Politici Publice să nu ne critice că nu am luat cuvântul în plen sau n-am făcut declaraţii politice, este o mare amăgire şi o mare părere de rău. Eu cred că aceste două instituţii, instituţia declaraţiei politice, instituţia interpelărilor şi a întrebărilor sunt foarte importante şi colegii noştri, dar şi cei care trebuie să ţină cont de ceea ce spun deputaţii de la acest microfon, trebuie să facă mai mult şi să repunem în drepturi aceste instituţii, a declaraţiei politice şi a întrebărilor şi interpelărilor.

Şi aseară am rămas aşa cu un gust amar, rămăseseră vreo 3 colegi în sală, cei care au rămas nu aveau răspunsuri, cei care trebuiau să primească răspunsuri nu aveau de la cine să le primească. Mai erau vreo 44 de colegi care au adresat interpelări scrise, dar pe tabel, nu în plenul Camerei.

Nu fac cu nicio răutate aceste precizări, ci le fac în sensul că, până la urmă, trebuie să dăm deputatului, parlamentarului rolul şi importanţa pe care trebuie s-o aibă în societate, în această instituţie, şi dacă are 3 posibilităţi de a se manifesta, aceea a procesului legislativ şi cele două de care aminteam, să se poată folosi de ele şi să fie luate în seamă de cei care trebuie să le ia în seamă.