Dezbateri parlamentare

Doamna Gabriela-Maria Podaşcă:

"Interzicerea instituţionalizării pentru copiii de până la 3 ani, dovada maturizării sistemului românesc de protecţie socială"

Ştim cu toţii cât de dificilă este situaţia copiilor instituţionalizaţi. Aceasta a rămas, din păcate, o grea moştenire a regimului comunist. Realitatea este că, indiferent de dotare şi personal, centrele de plasament rămân un loc în care zeci de mii de copii din România ajung să uite cum este să trăieşti într-o familie. Pentru a le întinde o mână de ajutor acestor copii, am iniţiat Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea art.64 alin.(1) şi (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, proiect care va fi supus astăzi la vot în plenul Camerei Deputaţilor.

Actualmente, copiii cu vârsta de până la 2 ani pot fi plasaţi doar în familia extinsă, în familia substitut sau la asistentul maternal. Vă propun să le oferim acest drept şi copiilor de până la 3 ani. Poate părea o modificare minoră, însă este esenţială pentru viitorul a mii de copii - nu mă refer doar la cei aflaţi astăzi în instituţii, ci şi la generaţiile următoare. A venit momentul să facem dovada maturizării sistemului nostru de protecţie socială.

Vă rog să îmi permiteţi o serie de clarificări.

În primul rând, mediul din centrele de plasament are, prin însăşi natura sa, un efect negativ asupra celor mici. După cum o dovedesc şi studiile, aceşti copii ajung să aibă deficienţe intelectuale, de ataşament, de comunicare şi nu numai. Problemele acumulate în instituţii nu se opresc la primii trei ani, ci îi urmăresc întreaga viaţă. Singura soluţie este ca cei mici să crească într-un mediu familial. De aceea, trebuie să promovăm îngrijirea de tip familial şi plasarea la asistenţi maternali.

Un al doilea aspect ţine, dacă vreţi, de viziune. Avem nevoie de soluţii alternative pentru copiii mai mici de 3 ani. Este momentul să ne desprindem de practicile trecutului şi să ne concentrăm pe măsuri cu efect benefic nu doar acum, ci şi pe termen lung. Datele oficiale o confirmă: copiii sub 3 ani sunt de trei ori mai expuşi riscului de a fi plasaţi în instituţii. Asta înseamnă că politicile de protecţie socială trebuie să le acorde prioritate. Chiar şi acum, după numeroase măsuri aplicate în domeniu, există multe bariere ce împiedică copiii să crească într-o familie. O primă condiţie este ca politicile ce vizează serviciile sociale, educaţia şi sănătatea să fie integrate, să abordeze bunăstarea copilului în ansamblu, nu doar secvenţial. În acest sens, sper ca proiectul de lege pe care vi-l propun să fie urmat de alte iniţiative similare, prin care să îmbunătăţim vizibil viaţa copiilor.

Da, s-au făcut eforturi pentru a ameliora condiţiile din instituţiile de ocrotire. Cu toate acestea, numărul copiilor aflaţi în centrele rezidenţiale este încă foarte mare. Dacă în 1990 erau peste 100.000 copii în instituţii, acum, numărul lor a ajuns la aproximativ 62.000. Dintre aceştia, 735 de copii au între doi şi trei ani - sunt exact acei copii care vor putea părăsi instituţiile şi vor putea fi îngrijiţi într-un mediu familial dacă acest proiect de lege este adoptat. 735 de copii aşteaptă votul nostru pozitiv.

În ce priveşte instituţionalizarea, centrele de plasament ar trebui să fie doar o soluţie de ultimă instanţă, în niciun caz locul în care majoritatea copiilor abandonaţi îşi petrec primii ani din viaţă. Trebuie să facem tot posibilul pentru a reduce numărul de copii din instituţii. Avem atât resursele financiare, cât şi resursele umane pentru a face această schimbare. Cei peste 12.000 de asistenţi maternali sunt capabili să preia copiii de până la 3 ani din instituţii. În ce priveşte impactul bugetar, resursele folosite în prezent în instituţii vor fi convertite către serviciile familiale. Mai mult, din experienţa anilor trecuţi, costurile lunare alocate unui copil plasat în asistenţă maternală sunt foarte apropiate sau chiar mai mici, în unele cazuri, decât cele aferente îngrijirii sale într-un centru de plasament. În concluzie, trecerea la serviciile familiale este realmente o investiţie pe termen lung, o investiţie în eficientizarea sistemului de protecţie socială.

În încheiere, vreau să mulţumesc UNICEF şi Ministerului Muncii pentru colaborarea excelentă pe care am avut-o în vederea elaborării acestui proiect de lege. De asemenea, mă bucur că Ministerul Muncii îşi stabileşte ca prioritate dezinstituţionalizarea tuturor copiilor până în 2020 - este o dovadă vie că preocuparea pentru bunăstarea copiilor a revenit pe agenda publică.