Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Ştirbeţ Cornel şi ultimul vorbitor, tot un Corneliu, Corneliu Ciontu.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi: "Parchetul naţional anticonstituţie".

Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 43 din 2002 a Guvernului României, se înfiinţează Parchetul Naţional Anticorupţie, acţiune care este prezentată opiniei publice, dar mai ales organismelor internaţionale, ca o primă măsură concretă de luptă împotriva corupţiei.

Din păcate, însă, şi această măsură poate fi contabilizată, doar la capitolul "Imaginea premierului", care se luptă din răsputeri cu balaurii corupţi, dar în nici un caz nu poate constitui un început real şi eficient de acţiune politică.

Afirmaţia noastră se bazează, în primul rând, pe faptul că această structură se naşte prin încălcarea flagrantă a prevederilor constituţionale, şi, ca urmare, nu are legitimitatea şi credibilitatea necesare pentru a acţiona împotriva propriei identităţi.

Astfel, prin emiterea acestei ordonanţe, se nesocotesc prevederile art. 72 lit. h) şi art. 130 alin. 2 din Constituţie, care prevăd clar că organizarea instanţelor judecătoreşti şi parchetelor se face prin lege organică, şi, în consecinţă, reglementarea prin ordonanţe de urgenţă este neconstituţională.

Motivarea emiterii ordonanţei pe art. 114 alin. 4 din Constituţie, nu este în nici un fel acoperitoare şi nu justifică constituirea unei structuri prin încadrarea la situaţii excepţionale, având în vedere că lupta împotriva corupţiei trebuie dusă de toate instituţiile statului şi îndeosebi de autorităţile judecătoreşti şi ale Ministerului Public, în integralitatea lor.

Încălcarea Constituţiei şi emiterea ordonanţelor de urgenţă de către Guvern, a devenit o practică obişnuită, care face inutilă instituţia Parlamentului României, lăsând fără reacţie chiar şi pe reprezentanţii mass-media.

Guvernul Năstase a depăşit toate recordurile în ce priveşte numărul ordonanţelor de urgenţă, şi nu ar mira pe nimeni, ca în goana după imagine, să modifice curând şi Constituţia României printr-o astfel de ordonanţă, după asigurarea transparenţei şi consultării populare, din minunatele caravane organizate de partidul de guvernământ.

În al doilea rând, aşa cum este concepută organizarea şi funcţionarea instituţiei Parchetului Naţional Anticorupţie, se încalcă cele mai elementare reguli ale managementului unei organizaţii. Această structură este, în acelaşi timp, persoana juridică autonomă şi persoana juridică subordonată procurorului general, statutul procurorilor şi al ofiţerilor de poliţie judiciară nu este clar definit, iar modul de conducere şi control nu este reglementat, făcându-se referire chiar la unele reglementări legale viitoare.

Practic, prin organizarea acestei structuri, nu se realizează altceva decât centralizarea luptei împotriva corupţiei, la nivelul unui număr de 75 de procurori "zmei", care pot reacţiona mai rapid şi mai eficient la comandă politică.

Iată de ce, nu credem că organizarea şi funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie, va avea vreun efect real în viaţa socială, şi, mai degrabă, credem că s-a creat o structură care să mascheze corupţia la nivelul puterii şi lipsa de eficienţă a instituţiilor statului în combaterea acestui fenomen.

Nu prin înfiinţarea unei noi instituţii se rezolvă problema corupţiei în România, ci prin asigurarea respectării legii de către instituţiile existente, în special de către instanţele judecătoreşti şi parchetele din cadrul Ministerului Public.

Din păcate, actul de justiţie în România a devenit o afacere de partid şi de familie, prin care se reglează anumite dispute politice şi se protejează marea corupţie. Ultimile realizări în acest domeniu, intens mediatizatele cazuri: Temeşan, George Constantin Păunescu, Bivolaru, Motorola şi altele, în care soluţiile date ridică multe semne de întrebare, demonstrează din plin, adevărata voinţă a guvernanţilor.

De asemenea, tragicul eveniment al morţii procurorului Panait, a dezvăluit o serie de aspecte care arată că lupta anticorupţie este dusă numai la nivel declarativ, în anumite direcţii, fără consistenţă şi credibilitate.

După astfel de evenimente juridice, singura măsură credibilă şi firească pentru un nou început, era aceea a demiterii ministrului justiţiei şi procurorului general, şi nu înfiinţarea prin ordonanţe de urgenţă, cu încălcarea Constituţiei, a Parchetului Naţional Anticorupţie.

Suntem convinşi că prin reconstituirea traseului flotei româneşti şi prin alte acţiuni cu ţintă precisă, în care vor fi folosiţi superprocurorii din Parchetul Naţional Anticorupţie, se va consolida actuala stare de fapt a corupţiei în România.

Vă urăm succes, domnule premier. Mulţumesc.