Nicolae Leonăchescu
Nicolae Leonăchescu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 decembrie 2002

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 decembrie 2002

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.19 Nicolae Leonăchescu - intervenţie cu titlul "Capcana lui Marx şi victimele sale";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Domnul deputat Leonăchescu, şi, ultimul vorbitor, domnul Nicolae Enescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

"Capcana lui Marx şi victimele sale" este un titlu posibil al intervenţiei mele.

Ni s-a prezentat, de nenumărate ori, teza acumulării primitive a capitalului drept o creaţie a lui Karl Marx, cu trimiteri discrete la opera lui Robert Owen şi Friedrich Hegel. Teza respectiviă a fost ilustrată prin procese socio-umane din Europa occidentală şi reflectă concentrarea bogăţiei la un pol şi a sărăciei la altul. În lumea capitalismului primitiv, nu conta modul în care oamenii se îmbogăţeau; în goana lor după avere, persoane dezumanizate călcau pe cadavre spre a-şi atinge scopul.

Ecoul, în plan literar, a fost imediat. Lucrări celebre au descris goana hidoasă după avere şi criminalitatea actelor de acumulare primitivă a capitalului. În orice carte de paremiologie găsim expresii reprezentative, mai vechi sau mai noi, din domeniul sus-menţionat ca: "Oile au mâncat oamenii" (Anglia); "Banii nu au miros" (Vespasian); "Banul ochiul dracului"; "Sătulul nu crede flămândului" etc.

Tranziţia în care ne zbatem cam de multă vreme a scos în evidenţă acţiunea tezei despre acumularea capitalului în stil primitiv. Ea a avut şi are în România adepţi şi slujitori cu vechi state de serviciu. Unii au predat-o la învăţământul politic organizat de partidele comuniste, alţii au aplicat-o în mod duplicitar, înainte de Revoluţia din 1989; aproape toţi au adoptat-o, discreţionar şi imoral, ca o filozofie de viaţă în această dureroasă tranziţie.

Segmente întregi ale societţii româneşti s-au înregimentat sub steagul ei spre a da răspuns unei întrebări jenante: "Cum să ne îmbogăţim repede, fără a munci?!"

Treptat, treptat, această veritabilă capcană a lui Marx a făcut numeroase victime. Uitaţi-vă cu atenţie în jur şi le veţi identifica rapid. Preoţii de altădată ai lui Marx sunt astăzi victimele tezei despre acumularea primitivă a capitalului. Ei calcă pe cadavre numai cu scopul de a se îmbogăţi. Între ei şi infractorul ordinar nu există nici o diferenţă pentru că au acelaşi obiectiv: îmbogăţirea pe căi necinstite. Doar că infractorul o face în afara legii, iar ceilalţi o fac în cadrul legii. Şi unii şi alţii dispreţuiesc, însă, omul şi ţara, îşi bat joc de lege şi deposedează, rapace, pe cei din jur!

Vreţi exemple?! Nimic mai simplu!

Au apărut, în mai puţin de un deceniu, cartiere de vile. Terenul a fost al altora, dar fărădelegea este în floare: au fost numiţi primari şi directori care au putut acoperi, formal, furtul bine organizat! Vilele construite pe terenuri acaparate sunt ale unor categorii foarte stranii. Judecători, avocaţi şi procurori, jurişti de toate rangurile îşi fac vile din monitorizarea defectuoasă a legii. Un judecător din Curtea de Argeş a declarat în plină şedinţă: "Dacă ai bani, câştigi!"

Ţăranul fără bani a plecat capul ştiind că se va fura pământul tatălui său printr-o hotărâre judecătorească.

Un hoţ scapă de închisoare plătind bani grei judecătorilor!

Vilele sunt şi ale celor care ar trebui să vegheze la aplicarea legii. Câţi poliţişti şi-au făcut vile? Cum au nevoie de bani, ies în drum şi dau amenzi usturătoare şi,evident, banii intră în buzunarul poliţistului, la jumătate de preţ, fără chitanţă. Doar, oameni suntem!

Am avut o mulţime de directori care, pentru comisioane modice, au pus la pământ unităţile lor în cadrul scenariului aberant al privatizării în beneficiul reprezentanţilor puterii sau al unor personaje străine. Aţi mai auzit de privatizarea unor nave la preţul de 1 dolar bucata? La noi, un ministru a practicat-o cu neruşinare!

Pentru o excursie în Franţa şi un comision adecvat au fost directori care au livrat la cheie întreprinderi întregi. În Câmpulung - Argeş a apărut o vilă superbă, dar Combinatul de Lianţi din localitate a încăput pe mâini străine!

În învăţământul particular se vinde tot: examenul, restanţa şi lucrarea de licenţă. Se îmbogăţesc rectorul şi fiul său, numit prorector, în schimb ţara se îmbogăţeşte cu purtători de diplome care, pe bani, penetrează structurile şi ne vor nenoroci, decenii în şir, cu incapacitatea şi incompetenţa lor.

Ce contează! Rectorul şi câţiva din jurul lui se îmbogăţesc. Şi aici capcana lui Marx produce victime.

Îmi este greu să continui demersul pentru că, politic, nu am văzut, până acum, la vreun guvern al tranziţiei, voinţa politică de a evita Capcana lui Marx. Toate guvernele noastre s-au folosit de ea şi au sporit numărul incompatibilităţilor în loc să le elimine!

Toate proiectele de lege sunt gândite pe scenarii care îmbogăţesc obligatoriu pe unii membri ai elitelor noastre bolnave.

A dori să devii o victimă, acceptând cu bună ştiinţă Capcana lui Marx, este o boală! Orice avere, fără efect social, nu poate genera bunăstare. Imaginea cartierelor cu vile goale, de la marginea unor localităţi în care mai bântuie o populaţie sărăcită şi îmbătrânită este apocaliptică.

În curând, vom angaja forţă de muncă din Asia şi Africa pentru că nu putem produce decât oameni bolnavi după avere.

S-au creat reţele cu traficanţi de droguri şi de produse alimentare contrafăcute. Ce contează că distrug tineretul?! Bani să iasă! Au apărut reţele ale tgraficului cu carne vie, iar populaţia feminină fertilă pleacă din ţară! Ce contează sănătatea şi viitorul lor şi al nostru?! Bani să iasă, pentru nişte tipi alienaţi mintal!

Au apărut "formatori de opinie", care, pentru bani, scriu orice minciună, creând imagini distorsionate cu soluţii periculoase pentru oameni şi pentru ţară. Ce contează dacă, trădând interesul naţional, fac jocul duşmanilor? Îmbogăţiţi fiind, devin preoţii moralităţii biblice, rânjind satisfăcuţi, biologic, că şi-au păcălit contemporanii! Hienele spurcă totul!

Capcana lui Marx a dus la o boală, iar aceasta a creat o criză a spiritualităţii, cu buna-ştiinţă şi strălucita organizare a guvernelor tranziţiei.

Ce clasă politică slabă avem!

Este, oare, nevoie de o nouă şi răvăşitoare revoltă socială spre a elimina răul din societatea românească? Mai avem noi capacitatea de autoregenerare?

Când vom adopta teza îmbogăţirii prin muncă cinstită, generatoare de proprietate?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.