Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Tunaru.

Va urma domnul deputat Ioan Mocioi.

Au mai depus la secretariat declaraţiile domnii deputaţi Gheorghe Duţu şi Iriza Scarlat.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi face vorbire de salariul minim pe economia din România.

Am fost unul dintre acei parlamentari care a acceptat testul de supravieţuire al postului TV ANTENA 1. Deşi mă consider printre parlamentarii care cunosc bine realitatea şi care ştiu că nu se poate trăi într-un mod minim decent cu 400.000 lei/săptămână, am trăit o săptămână grea, în care fiecare zi a fost mai grea decât cea precedentă. Şi, mă gândesc la vorbele spuse de un telespectator, care spunea că ar trebui să trăim aşa până la De, cel puţin, nu o săptămână, cred că are dreptate.

Şi, de asemenea, vă aduc la cunoştinţă că sunt foarte mulţi români care trăiesc de ani buni cu un salariu minim pe economie, şi vă mai spun că este foarte, foarte greu. Noi am fost avantajaţi, eu, cel puţin, deoarece sunt sănătos, fac sport, şi mi-a fost uşor să merg pe jos, faţă de un bătrân care nu mai poate merge pe jos distanţe mari, care are nevoie de medicamente şi care trebuie să se culce în frig şi să se trezească în frig, aşa cum mi-a scris o doamnă pensionară din Techirghiol, care are o pensie de 1.500.000 lei.

Ieri, mi-a scris o altă doamnă, din Dâmboviţa, cu o pensie lunară de 800.000 lei, ai cărui părinţi au fost patroni pe vremea lui Gheorghiu-Dej, şi nu-şi poate revendica bunurile imobiliare, deoarece nu are bani pentru avocaţi şi simte cum corabia pe care trăieşte este în derivă şi-mi trimite de două sau de trei ori un SOS disperat.

Cei ce-mi scriu zilnic, 10 scrisori, sunt foarte mulţi spun că din păcate, din această sumă, 1.600.000 lei, mai au de crescut şi unul, doi, trei sau patru copii, care mai adaugă şi ei la bugetul familiei câteva sute de mii de lei fiecare.

Cum credeţi că se simt aceşti părinţi, când copiii lor inocenţi le cer şi nu le pot oferi nimic. Viaţa lor se rezumă la ce vor pune pe masă a doua zi. A doua zi, la ce vor pune pe masă a treia zi. Şi, tot aşa, ani la rând, până când vor pleca în lumea celor drepţi.

Eu nu pot să înţeleg de ce oamenii s-au schimbat, de ce oamenii s-au schimbat atât de mult şi nu mai există acea solidaritate între ei, acea solidaritate pe care toţi politicienii o promit, în special în campanie electorală?

Eu, fiu de ţăran, ştiu un singur lucru: când tatăl meu, care era şofer, făcea un ban într-o zi, prima lui grijă era să cumpere mâncare, strictul necesar, şi cu banii rămaşi se gândea şi la alte investiţii necesare.

Acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi cei care au decizie în această ţară şi toţi cei care vor urma de acum înainte, să asigure fiecărei familii traiul decent, asta însemnând mâncare, căldură, medicamente şi apoi altele.

O autostradă, o sală de sport este foarte importantă, sau Catedrala neamului, dar numai după ce asigurăm hrana necesară familiei noastre. Guvernul - oricare ar fi el - nu creşte copii. Familiile da. Guvernul poate ajuta familiile să ducă o viaţă mai bună şi să crească copii sănătoşi şi inteligenţi, cei ce vor fi viitorul de mâine al ţării noastre.

Dacă îmi va ajuta Dumnezeu să fiu acela care va lua decizii, voi face salariul minim pe economie 6.900.000, bani care azi ar ajunge unei singure persoane pentru a duce un trai decent, să scape de grija de a nu mai şti ce să pună pe masă a doua zi. Vă mulţumesc. (Rumoare, râsete.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.