|
Doamna Monalisa Găleteanu: Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte. Declaraţia politică din această dimineaţă se intitulează: "Septembrie trist..." Elevi profund dezamăgiţi, copleşiţi de tristeţe, cadre didactice nemulţumite şi umilite, un 15 septembrie umbrit de haos şi disperare. În acest context s-a desfăşurat anul acesta debutul unei noi etape educaţionale. Astfel, nerăbdarea şi emoţiile fireşti pentru începutul anului şcolar au fost transformate, cu bună ştiinţă, de către actuala Putere, în nesiguranţă, neîncredere şi teamă. Preocupaţi prea mult de spectacolul mediatic creat în jurul unei premiere cinematografice sau în jurul unei întâlniri cu "băieţii" la un "pub" de cartier şi indiferenţi faţă de problemele reale, care afectează în mod negativ învăţământul românesc, actualii guvernanţi au rămas insensibili la nemulţumirea manifestată în mod repetat de către cadrele didactice. Partidele aflate acum la guvernare nu acordă atenţia cuvenită educaţiei, dascălilor şi elevilor lor, cu atât mai mult cu cât au făcut nişte promisiuni în protocolul semnat cu sindicatele din învăţământ la sfârşitul grevei din noiembrie 2005. Legea salarizării şi proiectele de investiţii nu au fost respectate, fapt care a determinat profesorii să organizeze la data de 15 septembrie 2006 un miting de protest, cu speranţa de a obţine dreptate. De asemenea, condiţiile mizerabile pe care elevii şi profesorii sunt nevoiţi să le îndure reprezintă un motiv foarte bine întemeiat pentru existenţa actualei crize din învăţământ, cadrele didactice fiind dispuse să reia greva generală. Şcolile sunt vechi, aproape stau să se dărâme, multe dintre ele nu au apă curentă, iar sistemele de încălzire nu sunt adecvate. Sălile neigienizate şi mobilierul vechi şi degradat creează o atmosferă apăsătoare, improprie desfăşurării orelor de curs în condiţii normale. Unităţile de învăţământ se pot transforma în adevărate focare de infecţie din cauza instalaţiilor sanitare insalubre sau inexistente uneori. Situaţia în care se află acum învăţământul românesc este pe cât de reală, pe atât de îngrijorătore. Cu toate acestea, se pare că actuala Putere nu a înţeles că, pentru un viitor mai bun şi un trai decent al tuturor cetăţenilor României, este nevoie de investiţie pe termen lung în sistemul educaţional, în cadrele didactice şi în unităţile şcolare, acolo unde se instruiesc şi se educă viitoarele generaţii. Atitudinea dispreţuitoare şi lipsa de respect cu care sunt trataţi profesorii de către actuala Putere reflectă neputinţa guvernanţilor de a face faţă problemelor societăţii în general şi promisiunilor făcute, în particular, în campania electorală, anumitor categorii socio-profesionale. Facem, pe această cale, un apel către primul-ministru al Guvernului României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a se implica personal în rezolvarea crizei din învăţământ Vă mulţumesc.
|