Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Învaţamântul românesc - între performanţă şi declin"

Mulţi dintre noi împărtăşim ideea că învăţământul din România are un nivel deosebit, care poate fi constatat atât prin rezultatele remarcabile obţinute de elevii şi studenţii români ce iau parte la competiţiile ştiinţifice internaţionale, precum şi prin faptul că numeroşi specialişti români cu studii în ţară şi care lucrează în străinătate sunt foarte bine apreciaţi în munca lor.

Cred că învâţămâtul românesc se află într-un proces de modernizare şi adaptare la nevoile impuse de piaţa forţei de muncă, pe fondul unei cereri de noi profesii care trebuie introduse în aria curiculară a instituţiilor de învaţamânt româneşti.

Dar ceea ce mă îngrijoreazâ cel mai mult, în ultima perioadă, este o degradare a climatului din şcolile românesti, prin creşterea numarului de agresiuni între elevi, între elevi şi profesori şi indiferenţa cu care factorii de decizie, implicaţi în rezolvarea problemelor, privesc aceste situaţii.

Cel mai des întâlnite agresiuni în şcoală sînt injuriile şi vulgarităţile, ameninţările, intimidările şi gesturile agresive moderate cum ar fi îmbrîncelile sau lovirile uşoare. Bătăile între elevi au un caracter ocazional, cele mai multe dintre conflicte pornind în timpul pauzelor şi se sfîrşesc după ore, de regulă în afara şcolii. Majoritatea conflictelor pornesc de la simple copilării şi au o justificare minoră, iar dacă fetele aleg agresivitatea verbală şi sînt mai uşor de provocat, băieţii intră mai greu în conflict, dar generează incidente mai grave, culminînd cu agresiuni fizice.

O problemă sînt şi "taxele de protecţie", frecvente mai ales la şcolile generale şi mai puţin în licee, elevii mici fiind mai uşor de intimidat şi controlat, deoarece le este frică să spună despre acest lucru. Cei care cer aceste taxe de protectie sînt persoane de regulă din afara şcolii. La nivel profesoral se recunoaşte că gestionarea conflictelor lasă de dorit deoarece multe dintre incidentele moderate care se întîmplă în şcoală nu sânt cunoscute sau, chiar dacă sânt cunoscute, sânt trecute cu vederea. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele care apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să se discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent.

Una din soluţii este prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii şi măcar a unui jandarm care să asigure securitatea elevilor şi aplanarea conflictelor apărute în interiorul unităţii de învăţământ. În plus, cadrele didactice subliniază şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă.