Dezbateri parlamentare

Domnul Ionuţ George Dumitrică:

"Preşedintele multiplicat"

Avem un preşedinte cum nu am crezut vreodată că vom mai putea avea ghinionul să avem parte din nou, după 20 de ani de democraţie.

Avem un preşedinte care, după cinci ani de mandat prezidenţial, a uitat cu desăvârşire de unde a plecat şi, care, cred că, în acest moment, nici măcar nu mai realizează unde a ajuns sau cel puţin îşi închipuie că toată România este oarbă.

Da, vorbesc de acelaşi preşedinte care îl acuza în 2004 cu vehemenţă maximă pe domnul Năstase, ce nu avea la vremea respectivă decât prima funcţia executivă în stat, că a devenit un factotum, că are tendinţe dictatoriale şi că trebuie de urgenţă înlăturat din prima linie, ca nu cumva România să mai cadă în capcana unicului conducător. Domnul Năstase conducea atunci un partid şi un guvern...

Preşedintele Băsescu a condus ministere, o primărie, cea mai mare din ţară, un partid şi, timp de cinci ani, o ţară întreagă, din funcţia supremă în stat, iar acum ar vrea să ne conducă pe noi toţi, fără a mai avea careva dintre noi vreun drept să aibă opinii, să ia hotărâri.

Ce face acum domnul preşedinte Băsescu? Se străduieşte din toate puterile să ne convingă că în România post-decembristă nu a mai rămas picior de politician care să fie în stare să mai ocupe vreo funcţie de răspundere şi care să mai aibă şi dreptul de a decide ceva.

De aceea, domnul Băsescu a decis, după patru ani de confruntare cu un premier pe care nu a reuşit să-l îngenuncheze la comandă, indiferent de presiunile exercitate, domnul Tăriceanu, să se multiplice de fiecare dată când are oportunitatea, pentru a nu mai avea surprize de nesupunere: în premier, prin trâmbiţa sa perfectă, domnul Boc; în miniştri, prin cei 11 PD-L-işti adulatori, rămaşi ilegal, dar giraţi de dumnealui, într-un guvern pe care vrea să-l perpetueze acum spre infinit; în Parlament, prin încălcarea Constituţiei în mod flagrant, de fiecare dată când vine vorba despre prerogativele acestuia, licitând înverşunat prin portocalii săi fideli orice vot care-l poate apropia de scopul său suprem.

Avem în momentul de faţă un preşedinte care vrea să ne facă să uităm cei 20 de ani de democraţie, care vrea să arate lumii întregi că suntem absolut dependenţi de fiecare mişcare a sa. Că este unicul care ne mai poate salva de răul înrădăcinat în clasa politică, de parcă el ar fi coborât de pe planeta Micului Prinţ şi n-ar proveni cu arme şi bagaje din aceeaşi clasă politică, pe care o înfierează cu stoicism, la fiecare apariţie media.

Trebuie doar să fim convinşi că nu avem decât alternativa oferită cu generozitate de preşedintele Băsescu: dacă vrea domnul Băsescu avem premier. Dacă vrea domnul Băsescu avem guvern! Dacă vrea domnul Băsescu avem bani de pensii şi salarii! Dacă îl supărăm, avem doar criză nesfârşită: economică, financiară, instituţională, socială etc.!

De ce face preşedintele Băsescu toate aceste manevre contorsionate, în esenţă doar pur electorale, dând senzaţia că este singurul în stare să ne scoată din toate problemele în care, să ne fie cu iertare, tot dumnealui a avut grijă să ne şi arunce?

Simplu: ca să ne convingă că este singurul câştigător, singurul viitor prezidenţiabil atotputernic, care va aduce României izbăvirea de toate relele posibile. Dar dumnealui, nu face decât să uite că acum 20 de ani am plecat exact din acelaşi punct şi nu mai vrem să ne întoarcem.