Dezbateri parlamentare

Domnul Romeo Florin Nicoară:

"Despre eroi ai Unirii şi pe ce bază aşezăm România"

Permiteţi-mi să încep prin a saluta şi a ura La mulţi ani României şi tuturor românilor de Ziua Naţională, cu un gând de pace şi linişte.

Sărbătorirea lui 1 Decembrie 1918 nu este doar prilejul bucuriei pentru întregirea României, ci şi momentul în care ne amintim de eroii cu nume sau fără nume care au sacrificat tot şi au trudit pentru o ţară a tuturor românilor. Este în acelaşi timp o celebrare a un proiect naţional pe care îl consider doar început în cel mai frumos moment la Alba Iulia şi care ne obligă şi pe noi astăzi şi pe mai departe.

Este un proiect al unei ţări cu un sistem de guvernământ care să-i servească pe toţi românii, indiferent de originea lor socială, indiferent unde s-ar afla şi care să îi cuprindă la un loc într-o adevărată unire pe toţi cetăţenii din interiorul graniţelor româneşti, indiferent de etnia lor, în respect reciproc şi cu drepturi egale.

1 Decembrie este un act politic, o declaraţie pentru drepturi şi libertăţi, pentru democraţie şi egalitate. România a primit atunci o proclamaţie pentru principii ce nu şi-au epuizat conţinutul, ci sunt coloane pentru construcţia pe care o facem şi astăzi. România este întemeiată sănătos, chiar foarte sănătos, şi este datoria noastră, mai ales a celor de aici, din Parlament, să avem grijă şi înţelepciune să o facem puternică.

Cu gândul la viitorul pe care îl avem în responsabilitatea noastră, vreau să onorez memoria unuia dintre cei care au luptat o viaţă întreagă pentru ca România să existe, pentru ca românii să se bucure de drepturi, libertăţi şi respect. Între numele eroilor noştri care au făcut 1918 posibil se găseşte cel al sătmăreanului Vasile Lucaciu, transilvănean memorandist, nepot de iobag şi fiu de învăţător, un om simplu care s-a dedicat prin tot luptei românilor pentru o soartă mai bună.

Şi-a dat anii tinereţii pentru a scrie în gazetele româneşti din Ardeal şi pentru a le vorbi românilor din Maramureş şi Ţara Moţilor despre drepturile pe care le merită. A făcut închisoare pentru că şi-a permis să ia apărarea ţăranilor, iar apoi din nou pentru că a participat şi semnat Memorandumul românilor către Împăratul Austro-Ungariei. Avea să ajungă iar în închisoare câţiva ani mai târziu pentru că şi-a permis să scrie despre idealul naţional al românilor. Devenit un nume recunoscut al ardelenilor, a optat alături de alţi lideri ai Partidului Naţional să activeze politic în Parlamentul de la Budapesta pentru acelaşi scop: reprezentarea românilor şi lupta pentru drepturi în administraţie, educaţie sau justiţie.

În timpul Primului Război Mondial, şi-a riscat viaţa pentru a ajunge în Regatul României, unde a militat pe lângă autorităţile de la Bucureşti pentru intrarea în război şi pentru eliberarea Transilvaniei. A făcut acelaşi lucru şi în Statele Unite ale Americii, susţinând şi acolo cauza unirii românilor.

Exemplul de sacrificiu şi muncă a lui Vasile Lucaciu este unul complet şi prin implicarea sa şi după război şi unire, când a continuat să fie activ în viaţa publică, luptând pentru ca obiectivele actului de la 1 Decembrie, precum o nouă Constituţie şi reforma agrară să se facă în interesul oamenilor simpli.

Este un mic pasaj de istorie despre un iubitor de ţară şi unire, un român simplu plecat de jos, dintr-un sat transilvănean, şi ajuns un erou în adevăratul sens al cuvântului, un erou al drepturilor, libertăţilor şi românilor de rând. Sper ca toţi să reuşim să facem politică pentru România cu gândul şi după asemănarea unor asemenea personalităţi.

La mulţi ani, România!