Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Costel Ionescu, urmează domnul Emil Rus.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică este intitulată "Corupţia şi mafia din pieţele agroalimentare în creştere generează un atentat la siguranţa alimentaţiei populaţiei".

Politicile economice adoptate de către toate guvernele post-decembriste au fost gândite şi puse în practică în favoarea clientelei lor politice şi nu a omului de rând, ca simplu contribuabil la bugetul statului.

Metodele folosite pentru demolarea economiei reale şi creşterea concomitentă şi continuă a economiei subterane au evidenţiat numeroase acte de corupţie în toate domeniile de activitate.

Aceste efecte au condus la sărăcirea populaţiei la cifre aberante, sărăcia ajungând la peste 65% din populaţia ţării, aspect ce pune în pericol siguranţa fiinţei noastre naţionale.

Traversăm o perioadă în care România bate recordul la numărul şi mărimea impozitelor, tocmai pentru a contrabalansa efectele economiei subterane. Se poate afirma că trăim în ţara lui "Impozit Vodă", în care toţi perceptorii sunt la modă.

În economia reală, colectarea impozitelor datorate de către agenţii economici se face într-o proporţie de circa 70%, pentru că marii datornici ai clientelei politice sunt iertaţi prin diverse inginerii financiare laborioase. Numai cetăţeanul de rând nu este iertat, pentru că guvernanţii au grijă, spre exemplu, să crească preţul de vânzare al combustibililor (astfel, benzina, de la 6.500 de lei/litrul la poarta rafinăriei, ajunge la circa 22.000 de lei/litrul la staţii, prin adăugarea unor numeroase taxe şi accize), să colecteze, de asemenea, impozitele din meditaţiile profesorilor, precum şi din pensii.

Strategiile economice în perioada ultimilor 12 ani au avut acelaşi scop: au luat de la majoritatea populaţiei sărace şi au dat celor bogaţi. Se ştie că biotopul României poate asigura hrană pentru o populaţie de peste 70 de milioane de locuitori, faţă de situaţia actuală, în care peste 75% din producţia agroalimentară se importă. România a devenit astfel, în ultimii 12 ani, din producător important de produse agroalimentare, o piaţă de desfacere ce este în continuă creştere.

Colectarea taxelor şi impozitelor se face pe baza agenţilor economici, aspect ce s-a constatat, în special, în pieţele agroalimentare. Economia subterană, în creştere vizibilă, se manifestă cu precădere în toate pieţele cu produse agroalimentare, inclusiv din Târgovişte, aspect ce se generalizează şi în pieţele agroalimentare din ţară.

Problemele constatate. Astfel, în prezenţa factorilor responsabili din pieţe, s-au evidenţiat următoarele aspecte:

1. Comercianţii produselor agroalimentare sunt producători cu certificate de producători, în baza Hotărârii guvernamentale nr. 661/2001 sau/şi posedă documente de existenţă a unor societăţi comerciale sau asociaţii familiale. Peste 85% dintre comercianţi îşi desfăşoară activitatea pe baza certificatului de producător eliberat de către primării, prin achitarea unei taxe modice, cuprinse între 50 şi 250 de mii de lei pe an.

Situaţia ar fi normală, conform documentelor prezentate de administraţia pieţelor, dar din formularul certificatului de producător nu se cunoaşte ce suprafaţă de teren cultivă producătorul, precum şi producţia agricolă estimată. Unii dintre aşa-zişii producători vând continuu un an întreg, poate zeci sau sute de tone de produse agricole ca: varză, castraveţi, ardei, vinete, ceapă, porumb, pepeni sau brazi.

În acest context, înseamnă că toţi aşa-zişii producători sunt proprietari de moşii care se întind din zona de câmpie în zona de deal şi chiar în zona de munte. Atunci, se poate concluziona că agricultura este foarte înfloritoare, au apărut adevăraţii moşieri, deci, nu sunt necesare măsuri concrete de sprijinire, prin subvenţionare de la stat, a agriculturii.

Situaţia concretă, însă, din pieţele agroalimentare este total diferită de concluzia exprimată anterior. Foarte multe certificate de producător se eliberează pentru diverse persoane care nu pot să dovedească că au suprafeţe de teren arabil cultivate sau dacă au, sunt total insuficiente faţă de cantităţile de zeci de tone de produse pe care le comercializează în pieţe. În acest sens, din punct de vedere juridic, certificatul de producător este nul, rămânând numai calitatea de comerciant, aspect ce trebuie dovedit prin documente corespunzătoare, eliberate de către organele competente ale statului.

In acest fel, aşa-numitul producător, practic este comerciant, fără să plătească către bugetul centralizat al statului impozitele cuvenite pentru oricare comerciant, cu atât mai mult cu cât adaosul comercial ajunge până la 70-80%. Din această analiză rezultă clar că organele abilitate ale statului şi, în mod special primăriile, au eliberat certificate de producător fără să cerceteze temeinic situaţiile concrete din teren. Aceste situaţii reprezintă cazuri evidente de corupţie locală şi evaziune fiscală care generează eludarea legilor statului, cu prejudicii imense asupra bugetului şi conduce la favorizarea şi îmbogăţirea rapidă a anumitor cetăţeni pe căi concret ilicite.

2. Al doilea caz îl reprezintă comercianţii încadraţi în asociaţii familiale şi societăţi cu documente de provenienţă, dar suntem rezervaţi în aprecierea cantităţilor de produse agroalimentare trecute în documentele contabile, faţă de cele comercializate pe tarabe. Acest lucru se explică prin faptul că, în general, comercianţii cumpără de la producători produsele agricole în sistem en-gros, în vederea vânzării en-detail, prin măsurare cu ajutorul celui mai vechi cântar care poartă numele de "ochiometru". Produsele agroalimentare se valorifică totuşi en-detail, prin cântărire, operaţiune care se doreşte de către cetăţeanul cumpărător să fie cât mai corectă.

3. Existenţa corupţiei şi a evaziunii fiscale din pieţele agroalimentare se explică şi prin necunoaşterea cadrului legislativ, pe de o parte, de către organele abilitate ale statului, precum şi prin indiferenţa factorilor responsabili de a aplica legile în vigoare. Am constat pe viu, în Târgovişte, spre surprindere, că nu se cunoaşte şi nu se doreşte să se cunoască Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi alimentare în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 110/8 februarie a.c. În art. 14 din această lege se arată: "Pentru protejarea pieţei interne se stabilesc preţuri-prag prin ordine comune elaborate de Ministerul Agriculturii şi Ministerul de Finanţe". Acest aspect foarte important este complet ignorat de către actualii guvernanţi deoarece aceştia nu sunt interesaţi de scăderea dramatică a nivelului de trai al cetăţenilor României.

Partidul România Mare consideră că este absolut necesară respectarea art. 14 deoarece limitează morişca nebună a preţurilor produselor agroalimentare, preţuri care acum se stabilesc haotic, cu mult peste preţul-prag prevăzut de lege şi, bineînţeles, cu mult peste puterea de cumpărare a majorităţii populaţiei.

În concluzie, în corpul Legii privind organizarea şi funcţionarea produselor agricole şi alimentare există articole prin care organele abilitate ale statului pot lua măsuri de stopare a preţurilor aberante ale produselor ce ţin de cea mai importantă şi elementară, nevoia de hrană. Ignorarea cu bună ştiinţă de către unii primari, împreună cu comisiile de pe lângă primării, a obligaţiei de verificare la faţa locului a suprafeţelor cultivate de către producători constituie acte clare de corupţie, deosebit de grave, cu impact major, ce conduc la degradarea sănătăţii întregii populaţii.

În opinia Partidului România Mare, aceste aspecte, care, de altfel, sunt generale în toate pieţele agroalimentare din România, trebuie analizate atent de către organele abilitate ale statului, cauzele care au generat aceste efecte dezastruoase pentru populaţie şi imediat luate măsuri de intrare în legalitate, în scopul combaterii corupţiei şi evaziunii fiscale de către cei care guvernează ţara şi care atentează astfel asupra fibrei biologice a poporului român. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Nu avem procedură în timpul declaraţiilor politice, îmi pare foarte rău! Pentru declaraţiile politice nu există asemenea prevedere de procedură parlamentară!

Voci din sală:

Uitaţi-vă la art. 177, există!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă referiţi la timp, probabil? Avem acceptul conducerii Camerei.