Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

În ediţia electronică de vineri, 4 octombrie 2002, precum şi în ziarul "Adevărul" de luni, 7 octombrie, apare o ştire ce leagă intrarea ţării noastre în NATO de deblocarea adopţiilor internaţionale de către România.

Iată că nici nu se stinge bine scânteia scandalului legat de poziţia României faţă de Curtea Penală Internaţională, şi Guvernul Năstase se vede pus în faţa unei alte dileme de tipul: America sau Uniunea Europeană.?

După ce Baroneasa Emma Nicholson, în cadrul numeroaselor sale vizite în România, a exprimat clar necesitatea stopării adopţiilor internaţionale, acum abordarea acestei spinoase probleme pentru ţara noastră este din nou pusă pe tapetul discuţiilor.

Ceea ce este mai grav este faptul că, deşi încă de vineri au apărut semnale în presa externă, autorităţile de la Bucureşti nu au avut nici o luare de poziţie fermă prin care să confirme faptul că au înţeles mesajul transmis de către Romano Prodi acum câteva zile, prin care se spunea că "Uniunea Europeană nu este doar o piaţă comună, este o comunitate care împărtăşeşte acelaşi set de valori".

Mai mult decât atât, chestiunea adopţiilor internaţionale beneficiază deja de reglementări în vigoare, conforme cu spiritul european, PNL înregistrând un proiect de lege pe această problemă care priveşte adopţia internaţională, ca pe o ultimă formă la care se poate recurge după epuizarea tuturor căilor interne de protecţie a copilului.

România a demonstrat prin luările sale de poziţie că este un partener credibil pentru Statele Unite ale Americii, dar Guvernul Năstase înregistrează mari restanţe privind credibilitatea sa faţă de Uniunea Europeană.

Acesta este motivul pentru care Partidul Naţional Liberal cere clarificarea poziţiei oficiale a României în problema adopţiilor internaţionale, înainte ca acest subiect să scape de sub controlul autorităţilor de la Bucureşti, dinamitând relaţiile internaţionale ale României fie cu Uniunea Europeană, fie cu Statele Unite ale Americii.