Marin Anton
Marin Anton

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 aprilie 2003

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 aprilie 2003

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.20 Marin Anton - declaraţie referitoare "la faptul că Guvernul nu are decât planuri pe hârtie pentru disponibilizaţii din industrie";

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marin Anton şi va urma domnul Codrin Ştefănescu.

Domnul Marin Anton:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la faptul că Guvernul nu are decât planuri pe hârtie pentru disponibilizaţii din industrie. Dacă FMI-ul nu făcea publică, în cele din urmă, necesitatea concedierilor a circa 24 de mii de angajaţi din întreprinderile neproductive, Guvernul continua probabil să facă promisiuni ascunse şi să stea liniştit, considerând că preţul liniştii sale a fost plătit prin asumarea răspunderii pe codul muncii. Negocierile pe care le poartă în aceste zile reprezentanţii Guvernului cu sindicatele, scăpate de sub control, par sortite eşecului din perspectiva abordării pe temei economic. Ministrul muncii, Marian Sârbu, negociază mai degrabă în numele sindicatelor decât în interesul Guvernului. Oricum, Guvernul a dovedit că nu are pregătite decât planuri pe hârtie, ca să nu mai vorbim de soluţia parcurilor industriale care a ajuns să fie iepuraşul din căciulă, pentru orice situaţie, fie că e vorba de investitori, fie că e vorba de disponibilizări. E clar că parcurile industriale nu sunt o soluţie atâta vreme cât putem să ne raportăm la experienţa din Valea Jiului. Chiar ministrul munci, domnul Marian Sârbu, a recunoscut că în afara salariilor compensatorii şi încurajarea IMM-urilor să angajeze şomeri, instituţia pe care o conduce nu are alte soluţii pentru viitorii disponibilizaţi.

În aceste condiţii, mi se pare firesc să atragem atenţia asupra faptului că, înainte de a acţiona, Guvernul ar fi trebuit să pregătească un set de politici sau măsuri active privind disponibilizaţii şi să aibă curajul să vorbească deschis muncitorilor. Aşa, ce face Guvernul? În locul unei munci serioase alege improvizaţia, planurile pe hârtie şi împinge rezolvarea problemelor o perioadă de timp închizând gura muncitorilor pentru cel puţin doi ani de aici înainte. Din păcate, dincolo de ce vrea sau nu vrea Guvernul, economia este aceea care nu mai poate suporta povara pierderilor, iar populaţia nu mai are nici ea de unde da mai mult pentru a acoperi golurile imense generate de lipsa restructurării.

Având în vedere toate acestea, nu e de mirare că Guvernul acumulează pierderi în relaţia cu sindicatele. Pacea socială nu mai funcţionează şi acest lucru demonstrează că rezultatul politicii economice nu corespunde aşteptărilor populaţiei şi, cel mai grav, nu este în concordanţă cu promisiunile făcute până acum de PSD.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.