Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Mogoş:

Aprobarea în unanimitate de către Parlamentul României a legii aderării României la NATO marchează un moment de împlinire a intereselor naţionale ale României. Este în asentimentul tuturor forţelor politice din România faptul că aderarea la NATO reprezintă un moment istoric.

In 1993, România îşi depunea candidatura pentru aderarea la NATO. In 1994, odată cu lansarea Parteneriatului pentru Pace, România a fost prima ţara care a aderat la această structură. În acest cadru, militari români au participat şi continuă să participe la operaţiuni de menţinere a păcii în Europa şi în lume. In 2002, la reuniunea de la Praga, România a primit invitaţia oficială de a adera la NATO. Este de remarcat faptul că dintre statele invitate, ţara noastră a avut cea mai mare contribuţie la NATO.

Pentru prima dată în istorie, România primeşte garanţii autentice de securitate. Forţele politice din România consimt că, în acest mod, vom putea să ne promovam mai bine interesele naţionale. De asemeni, pentru prima dată in istorie, România este furnizor de securitate atât la nivel sub-regional si regional, cât şi, în contextul perspectivei asumării de către NATO a unui rol global, la nivel mondial. Este, în fapt, vorba despre acordarea de credibilitatea României ca ţară stabilă. Prin urmare, este un moment semnificativ, în primul rând, pentru imaginea României în lume.

Dincolo de definirea limitativă a NATO ca o alianţă militară, trebuie subliniat faptul că NATO reprezintă înainte de orice o comunitate de valori şi principii, o alianţă a statelor care aderă la democraţie şi libertatea individuală, la respectul drepturilor omului si a statului de drept. Din această perspectivă, afirm cu convingere că procesul de aderare a României la NATO cât si obligaţiile derivate din calitatea de membru cu drepturi depline reprezintă cadrul propice pentru consolidarea democraţiei. Totuşi, statutul de membru al NATO nu trebuie considerat ca fiind ceva definitiv, încheiat, care ar permite deplasarea procesului de reformă si a alinierii la principiile stipulate în tratatul de la Washington. Dimpotrivă, votul de încredere acordat României angrenează în primul rând obligaţia, si chiar, mai mult, datoria de a acţiona în mod responsabil.

Dincolo de orice, momentul aderării reprezintă depăşirea unor bariere psihologice pentru statul român şi pentru cetăţenii României. Importanţa acestui moment nu poate fi percepută în mod clar şi deplin decât de cei care au trăit peste 40 de ani cu ameninţarea intervenţionismului sovietic. Nu poate fi înţeles pe deplin decât de cei care timp de aproape o jumătate de secol au trăit cu sentimentul de a fi fost obiectul unui troc şi care, acum, au sentimentul redobândirii demnităţii istorice ca naţiune.

Vă mulţumesc.