Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără, va urma domnul Cosmin Vasile Nicula.

Domnul Valeriu Tabără:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Organismele modificate genetic, o binefacere ştiinţifică de mare importanţă pentru România".

Deşi tema aleasă pentru declaraţia politică de astăzi pare mai mult un subiect de seminar ştiinţific, dată fiind legătura subiectului cu legislaţia şi instituţiile statului, am considerat necesar să prezint problema organismelor modificate genetic în Camera Deputaţilor ca o declaraţie politică.

Problema are o atât de mare importanţă pentru ştiinţele biologice şi economia românească, încât ar trebui să facă obiectul unui seminar naţional la care să participe atât oameni de ştiinţă, cât şi decidenţi politici din administraţia centrală. Acest lucru ar fi necesar pentru ca ultimii menţionaţi să înţeleagă mai bine importanţa acestei probleme şi să nu mai blocheze proiecte ştiinţifice, dar şi economice de anvergură în acest domeniu.

Organismele modificate genetic sunt realizări de vârf ale ingineriei genetice, care, ca fiecare mare realizare din biologie, au intrat în centrul unor dezbateri dure între cei care înţeleg un nou necesar şi conservatorii lucrurilor cunoscute din acest domeniu.

Dezbaterile privind acceptarea sau neacceptarea organismelor modificate genetic sunt, din păcate, un obiect de dispută politică între marile puteri economice, unele cu avansuri semnificative faţă de altele, cum sunt SUA în raport cu Uniunea Europeană.

Din nefericire, disputa dintre aceste puteri impune un anumit comportament şi ţărilor terţe care sunt blocate în dezbaterile unor proiecte ştiinţifice de vârf. Într-o astfel de situaţie este România, care datorită unor restricţii reale venite din partea politicilor în domeniu ale Uniunii Europene, dar şi a unor obstrucţii la anumite programe de cercetare în domeniu, precum şi la atestarea şi la cultivarea de soiuri şi hibrizi de plante modificate genetic, create în laboratoarele unor firme, riscă să rămână în urmă în acest domeniu ştiinţific de vârf.

De multe ori, blocajele unor astfel de proiecte vin din interese obscure sau din necunoaşterea fenomenului ştiinţific şi economic în fondul lui. Astfel, problema organismelor modificate genetic ajunge de multe ori în opinia publică unde vehemenţa opoziţiei faţă de acestea este direct proporţională cu necunoaşterea fondului problemei şi cu gradul de manipulare a marelui public, în sensul opoziţiei faţă de cultivarea şi utilizarea acestor organisme.

Valoarea plantelor transgenice obţinute prin inginerie genetică constă în faptul că acestea au unul sau mai multe caractere noi: toleranţă completă la erbicide cu acţiune totală, rezistenţă la dăunători, toleranţă la erbicide cu acţiune totală şi rezistenţă la insecte, sintetizarea şi acumularea unor substanţe şi principii active deosebit de utile în diverse industrii inclusiv pentru alimentaţie şi sănătate. Aceste plante prezintă câteva avantaje extrem de importante: absenţa toxicităţii de orice fel, costuri de producţie reduse, reducerea poluării chimice a solului şi a plantei, protejarea faunei utile, eliminarea reziduurilor de insecticide şi erbicide din sol, apă şi alimente.

Ceea ce este extrem de important este faptul că prin inginerie genetică se pot obţine forme de plante care sunt adevărate fabrici de substanţe utile pentru diverse domenii: amidonul, vitamine, îndulcitori necalorici, proteine dulci, cum este brazeina de 500 până la 2000 de ori mai dulce decât zahărul; lignina modificată pentru industria hârtiei, biomasa pentru producţia de etanol, substanţe în rapiţă folosite pentru obţinerea unor mase plastice biodegradabile, fire de bumbac bogate în melamină care dau acestora culoarea neagră, proteine în plantele furajere, plante ornamentale de diverse culori, şi cu grad mare de prospeţime după tăiere, plante pentru decontaminarea terenurilor poluate natural sau artificial, arbori care filtrează atmosfera din marile aglomerări urbane, enzime farmaceutice active folosite pentru combaterea unor afecţiuni umane grave, substanţe pentru teste de diagnostic şi substanţe antialergice şi altele.

Cercetările pentru crearea şi introducerea în culturi a plantelor modificate genetic se realizează într-un timp îndelungat. Aceasta depinde de deciziile de aprobare pentru dezvoltarea cercetărilor în domeniu, testarea uşoară şi exploatarea în condiţiile României a unor soiuri şi hibrizi din această categorie, realizate în urma unor lucrări de inginerie genetică de mare amploare.

A împiedica sau a nu permite promovarea acestor realizări în spaţiul românesc, precum şi a cercetărilor în acest domeniu, înseamnă a ieşi din marile programe de cercetare ştiinţifică în domeniul biologiei. A nu accepta folosirea acestor realizări în producţia agricolă în vederea realizării unor produse cu utilizări multiple şi costuri puţine, înseamnă a ne aşeza în zona retrogradă, conservatoare, asemănătoare cu perioada de distorsiune ştiinţifică în biologie impusă în Europa de Est în anii '50-'60 ai secolului trecut, când se refuza în genetică morganismul, cu marile lui descoperiri, în favoarea teoriei lui Miciurin şi Lisenko, care au avut cele mai nefaste consecinţe asupra cercetărilor în biologie, în spaţiul geografic sus-menţionat.

Fac pe această cale un apel către toate instituţiile statului cu competenţe în domeniul aprobării proiectelor de cercetare, a testărilor şi cultivării în agricultura României a soiurilor şi a hibrizilor realizaţi prin inginerie genetică în străinătate şi a fi analizate şi aprobate într-un timp mai scurt decât cel actual.

Orice obstrucţii de genul celor care s-au întâmplat şi se întâmplă acum în acest domeniu, nu face decât să ne scoată dintr-o competiţie, cea a ştiinţelor biologice de vârf, care vor constitui bază de mare progres în viitorul nu prea îndepărtat.

Trebuie subliniat că România are posibilităţi reale de a participa la cercetări de inginerie genetică de vârf. Aşa este cazul obţinerii cartofului transgenic la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara. A obstrucţiona această cercetare şi a o împiedica, înseamnă a anula un domeniu de vârf al cercetării, cu consecinţe dintre cele mai nefaste, dar în acelaşi timp înseamnă a pierde nu numai rezultate, ci şi cercetători formaţi în domeniu.

În competiţia din domeniul ingineriei genetice în ceea ce priveşte organismele modificate genetic, România de astăzi, ca şi cea din anii '50-'60, când tacit a acceptat genetica moleculară morganistă, trebuie să se înscrie pe linia cercetătorilor din domeniul biologiei realizate în Statele Unite şi alte state, este linia care aduce nu numai realizări ştiinţifice, dar şi mari beneficii economice.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.