Dezbateri parlamentare

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coşea:

Deşi foarte întârziată şi timidă, salut şi aprob iniţiativa guvernului de a organiza la data de 12 mai 2008 o şedinţă special dedicată analizei şi evaluării situaţiei românilor din Italia.

După părerea mea, o astfel de iniţiativă trebuia avută încă din perioada guvernului Prodi, când au apărut primele semne ale tentaţiei politicienilor italieni de a promova o politică de tip xenofob, antiromânească, menită să distragă electoral atenţia opiniei publice de la gravele probleme economice şi administrative cu care se confruntă actualmente societatea italiană.

În prezent, poziţia noului guvern italian a devenit atât de agresivă şi intolerantă la adresa emigraţiei, şi în primul rând faţă de emigraţia românească, încât nu numai că încalcă principiile şi valorile europene, dar pune în pericol şi buna desfăşurare a relaţiilor bilaterale dintre Italia şi România. Este inacceptabil ca în secolul XXI şi faţă de o ţară cu drepturi depline a Uniunii Europene să se promoveze într-o altă ţara membră a Uniunii Europene o politică anacronică, specifică dispărutelor regimuri totalitare, prin care manifestările unor indivizi sau grupuri izolate să fie imputate unor întregi naţiuni. Să nu uităm că astfel de politici şi mentalităţi au generat cele mai groaznice şi condamnabile momente din istoria omenirii, materializate prin pogromuri şi chiar prin holocaust.

Iată de ce consider că guvernul României este dator să trateze situaţia creată de către noul guvern italian ca fiind o prioritate şi să ia măsuri în consecinţă. Măsura hilară pe care o propunea fostul ministru de externe, de a trimite infractorii români în deşerturile egiptene, nu a avut ca efect doar comentariile ironice din presă, ci şi cel de a demonstra incapacitatea şi lipsa de profesionalism, dar şi de curaj a guvernului român, de a găsi replica necesară unor măsuri sau politici ce atentează nu numai la viaţa de zi cu zi a cetăţenilor români aflaţi în spaţiul european, dar şi la demnitatea unui întreg popor.

Rog pe domnul prim-ministru să facă apel la prerogativele pe care le are în calitate de demnitar de cea mai înaltă treaptă a unei ţări devenită membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, a unei ţări care îşi achită cu conştiinciozitate şi cu punctualitate obligaţiile faţă de bugetul comunitar, să aducă problema poziţiei guvernului Berlusconi faţă de România şi români în faţa celor mai înalte instanţe şi instituţii europene. Tratarea doar la nivel bilateral a acestei probleme şi propunerea de a trimite câţiva poliţişti români în Italia dovedeşte încă odată incapacitatea guvernului român de a şti să utilizeze şi să beneficieze de atributele poziţiei pe care am dobândit-o la 1 ianuarie 2007.

Cer guvernului român să aibă o poziţie demnă şi curajoasă, fiind de la data de 1 ianuarie 2007 nu numai guvernanţi ai cetăţenilor români, ci guvernanţi ai cetăţenilor români deveniţi cetăţeni europeni ale căror drepturi sunt apărate nu numai prin acorduri şi tratate bilaterale, ci şi prin tratatul european de aderare al României. Suntem membri egali ai unei comunităţi moderne, care acordă cetăţenilor săi respectarea drepturilor lor indiferent de ţara membră în care se află, şi trebuie pretins cu tărie autorităţilor italiene respectarea drepturilor pe care le avem ca cetăţeni europeni şi pe teritoriul italian.

Fac un apel şi la comunitatea oamenilor de afaceri italieni aflaţi în România şi care beneficiază din plin de potenţialul uman pe care îl avem. Consider că această comunitate care prosperă în România şi datorită muncii, talentului şi conştiinciozităţii muncitorilor români ar trebui să aibă o poziţie clară şi vizibilă în favoarea imaginii şi prestigiului României în opinia publică italiană. Ei ştiu mai bine decât oricine altcineva că manifestările huliganice sau antisociale ale unor indivizi nu ne caracterizează ca naţie şi popor. Dacă nu s-ar fi convins de acest lucru, nu ar fi delocalizat în România peste 5000 de întreprinderi.