Dezbateri parlamentare

Domnul Radu Stroe:

"De cine vor mai fi salvaţi românii?"

A vorbi astăzi despre criza din sistemul de sănătate, în contextul crizei mondiale, pare de-a dreptul un truism. Subfinanţat cronic în ultimele două decenii, cu o medie din p.i.b. de 3,5% - prin comparaţie, celelalte ţări din Europa au acordat procente care au oscilat între 6, 8 şi 10% din p.i.b. -, sistemul sanitar românesc se apropie cu paşi repezi şi siguri spre colaps.

Conform prognozelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi estimărilor statisticienilor, statul are obligaţia să considere prioritate de gradul zero şi să intervină prompt în situaţia în care "migraţia" medicilor este mai mare de 2%. Cazul României este unul cu totul deosebit. Acest procent a fost de mult depăşit de câteva ori - s-a ajuns la 6-7%, iar atitudinea Guvernului este întru-totul "relaxată" în această privinţă. Excedat probabil de gravitatea stărilor de lucru din sistem, intrat cu siguranţă în metastază, ca să folosim un termen specific, Ministerul Sănătăţii pare resemnat ca un bolnav în stadiu terminal.

Această "hemoragie" galopantă a personalului medico-sanitar, care are repercusiuni dramatice evidente în rândul pacienţilor, plasează România printre ultimele locuri în ceea ce priveşte numărul de medici la mia de locuitori, fiind devansată cu lejeritate de ţări precum Moldova şi Bulgaria. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, trăgea un semnal de alarmă: "Sunt judeţe care nu au un cardiolog sau un endocrinolog. Aproape 100 de localităţi nu au medic de familie. [...]Trebuie declarată stare excepţională în România din cauza plecării medicilor".

Salariile neverosimil de mici faţă de responsabilităţile care le incumbă, materialele medicale mereu pe sponci, aparatura perimată, iată doar motivele principale ale exodului "halatelor albe". Dacă se continuă în acest ritm, spitalele din România ar putea deveni, în mod tragic, o terra deserta!

În condiţiile în care populaţia ţării este într-o continuă scădere, România mai înregistrează un loc "fruntaş" în statistici: primul loc din Europa şi al 92-lea în lume la rata mortalităţii infantile. Ţări ca Moldova, Albania, Botswana sau Sri Lanka se pare că au acordat mai multă atenţie copiilor.

Ceea ce este cu adevărat incredibil la actuala guvernare este paradoxul. Dacă pentru lucruri inutile într-o perioadă de criză mondială, care vin pe deasupra necesităţilor unei ţări şi fără de care se poate trăi, investiţii care, într-o ţară cu guvernanţi responsabili, se fac în perioade de excedent financiar, există bani, chiar foarte mulţi bani, pentru lucruri extrem de importante, poate cele mai importante, avându-se în vedere stringenţa lor, resursele sunt deja epuizate. Neclasificând sănătatea ca pe o prioritate, Guvernul Boc, prin ministrul său Cseke Attila, condamnă cetăţenii români.