Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Învierea lui Ticu"

Suntem în Postul Mare, în aşteptarea miracolului suprem - Învierea Domnului - moment de meditaţie, de pietate şi de căinţă. Umanitatea se pregăteşte să întâmpine evenimentul divin prin curăţenie şi purificare fizică şi morală. Faptele bune primează. Se asumă păcate şi se repară greşeli făcute din răutate sau patimă.

Acum un an am asistat la învierea lui Stolo, adus la viaţă de către cel care i-a luat locul la Cotroceni. Astăzi trăim clipele înălţătoare ale unui nou fenomen paranormal: Ticu a început să dea semne de vioiciune! E la fel de verde ca în vremea în care colinda drumurile forestiere din Vrancea, ţinut atât de zbuciumat încât şi-a pus amprenta asupra caracterului şi comportamentului vajnicului luptător împotriva totalitarismului. De la şcoala vieţii a învăţat proverbul "Cui pe cui se scoate", aşa că s-a pus voiniceşte pe treabă mare în regim de ocnaş. S-a documentat la arhivele celui de al treilea Reich, a studiat Oracolele din Dămăroaia şi ale Mamei Omida şi s-a ales cu o lege care îi poartă numele, iar la cei 78 de ani cu un post bine remunerat la Arhivele Securităţii. Mare veselie s-a produs în sufletul lui, pustiit de atâta ură acumulată împotriva vechilor structuri. Acum vor vedea ei, împricinaţii, cine este şi ce poate Ticu! O să-şi blesteme zilele toţi torţionarii! Va fi ca în vremurile bune, când putea să-şi descarce amarul la Securitate şi să se bucure de patimile confraţilor lui de detenţie, cărora le va dovedi din nou cine e seful (nu al CNSAS, această invenţie modernă, care va dezbina societatea românească pentru multă vreme şi va lăsa răni adânci în multe familii).

Acum are susţinere din partea unui poet la fel de temperamental şi imprevizibil, care pe lângă diploma de informator are şi certificat de revoluşionar televizat. Este uşor de recunoscut după tunsoarea model Jilava şi după alaiul de lăutari ai celor Zece Prăjini, care îi înseninează zilele şi nopţile în drumurile pe care le străbate când îşi inspectează şi îşi măsoară la pas moşiile. Care moşii? Păi credeţi că degeaba a făcut el "revoluţia"?! Că s-a luptat până şi cu teroriştii, care de ruşine au dispărut în neant, de unde au şi venit. Toată lumea i-a văzut, dar nimeni n-a putut măcar să-i pipăie. Dar au existat şi continuă să trăiască în legendele Revoluţiei până în veacul veacurilor. Ei devin tot mai fioroşi, pe măsură ce planeta îşi vede liniştită de drumul ei cosmic, în anii lumină care i-au fost hărăziţi de Divinitate. Uneori îl mai vedem pe la câte un scandal televizat, ori la câte o huiduială prezidenţială, alături de Dincă Gogoşarul şi alţi revoluţionari de frunte, care trăiesc din greva foamei şi alte distracţii la fel de plăcute.

Se zvoneşte că vom avea şi multe momente vesele la Parlament, la Guvern, la Preşedinţie şi în celelalte instituţii centrale şi teritoriale, precum şi la conducerile partidelor vom descoperi posesori de angajamente ferme, pe care le va pune în operă acelaşi domn Ticu, după ce va trage foloasele cuvenite de pe urma celor care vor dori totuşi să rămână în anonimat. Mulţi vor avea - în sfârşit - sansa să-şi decopere prietenii, vecinii sau necunoscuţii care li s-au strecurat în aşternut şi vor putea să adoarmă liniştiţi, căci aşa sunt Dosarele, nu au suflet. Înainte de a vă decide să le consultaţi este bine să treceţi pe la medicul de familie şi să vă faceţi toate analizele. S-ar putea să fie şi ultimele...

Viaţa este un dar unic şi ireversibil şi trebuie trăită fără coşmaruri!