Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Olar:

"Vara vrajbei sau datu-n şaibă"

PNL se vrea un partid cu lideri puternici. Crin Antonescu l-a dominat pe Geoană şi îl domină pe Ponta. PSD îşi menţine dimensiunea de partid foarte mare, pe măsură ce liderii lui devin mai dezorientaţi, mai nesiguri şi mai inconsecvenţi. Comportamentul echivoc al liderilor PSD este specific comuniştilor luminaţi puşi să lucreze într-un regim democratic; Gorbaciov, Elţîn, Iliescu şi Putin au dat dovadă de toleranţă sau intoleranţă pentru că nu au practicat niciodată managementul deciziei în stări de incertitudine. În capul postcomuniştilor există ideea că realitatea se va desfăşura conform teoriilor dogmatice şi de aceea ei au luat decizia numai după ce realitatea s-a aşezat pe variantele lor teoretice şi, deci, atunci când decizia nu mai era necesară.

Liderii postcomunişti nu ştiu că realitatea de după luarea deciziei, oricare ar fi aceasta, nu mai corespunde cu realitatea de dinaintea deciziei şi că, în cazul realităţilor dureroase, capacitatea de a lua decizii este imperativă, aducând o mare probabilitate de modificare în bine.

PNL s-a vrut şi se vrea stindardul liberalismului, dar - secondat de comuniştii din PSD - a luat prea multe măsuri populisto-PSD-iste, care au descentrat partidul spre stânga, eliberând poziţia de dreapta de pe eşichierul politic. PDL este un partid de centru, nu a fost niciodată de dreapta, dar deplasarea PNL spre stânga şi criza economică îl împinge spre dreapta, adică spre o poziţie pe care nu şi-o doreşte în mod deosebit.

Măsurile luate de PDL pentru combaterea crizei sunt aproape de caracterul libertarianist al lui Dinu Patriciu, mentorul lui Crin Antonescu şi dogmaticianul PNL. Întotdeauna îl ascult cu interes pe Dinu Patriciu. Libertarianismul lui este coerent şi bârâie constant ca frigiderul FRAM. Dar cât este de sincer? Ceea ce nu ştie Patriciu este faptul că practica discursului coerent creează mecanisme interioare menite a-l face perfect într-o realitate permanent imperfectă şi, deci, de a îndepărta preopinentul de realitate.

Pentru liderii postcomunişti şi pentru Patriciu realitatea şi faptele au probleme: nu se conformează teoriilor. Nu i-am reproşat lui Patriciu prin ce-am spus şi lipsa capacităţii de repliere. Aceste abilităţi de repliere - convulsive, de intrigant mărunt şi cu iz fanariot - par a mă contrazice, dar ele sunt efectul faptului că şi el, ca şi postcomuniştii, nu cred în ideile liberale. Posibilitatea de a deveni un oligarh după modelul sovietic al lui Putin s-a năruit odată cu Geoană, dar a rămas visul... din care nu se poate trezi.

Liberalii români nu cred, de fapt, în nimic. Ei raţionează pentru că-i de bon-ton şi judecă conjunctural. Spre exemplu, Crin Antonescu şi-a deconspirat îndoiala în valorile liberale atunci când i-a reproşat premierului Emil Boc, care tocmai se plângea de eforturile depuse (evident, intelectuale): ce eforturi, că doar n-ai dat la şaibă! Nici Dinu Patriciu şi nici Crin Antonescu nu au dat la şaibă, dar, deşi se consideră purtătorii virtuţilor meseriilor mult mai liberale decât datu-n şaibă, se dau în stambă şi se comportă ca şi liderii postcomunişti: ei nu sunt liberali pentru că este evident că ei nu cred în idei liberale ci numai în mâini vânjoase care mulg ugere sau care dau la şaibă. Putem constata că oligarhii români nu sunt nevoiţi să plece din România pentru a putea vorbi liber, aşa cum pleacă oligarhii din sovietele lui Putin şi că deşi presa este polarizată, totuşi, este liberă.

Ca moţ m-am tot întrebat de ce s-a născut România pe cenuşa Imperiului Austro-Ungar şi de ce a renăscut libertatea incisivă şi plină de vervă a românului pe cenuşa URSS? Pentru că în România nu au fost mari latifundiari şi şerbi, ci mici gospodării şi pentru că România nu a capitalizat prin crearea de oligopoluri, aşa cum au vrut Iliescu, Patriciu şi Moscova lui Geoană. Micile gospodării au salvat România în timpul crizei din 1933, pe vremea comunismului şi pe vremea în care Iliescu a ademenit satul românesc cu gazul rusesc, punând în mod perfid toată economia în dependenţă de dogma originalilor oligarhi postsovietici. După 1989, micile gospodării au creat micii întreprinzători, în ciuda faptului că Iliescu şi Tăriceanu susţinut de Iliescu au dezavantajat întreprinzătorii faţă de leneşi şi birocraţi.

Deci, micile gospodării şi micii întreprinzători constituie motorul dezvoltării României, aici mâinile au adus, prin idei nemijlocite de stat, profitabilitate ugerelor comuniste şi înlocuirea penibilelor şaibe cu idei şi, deci, cu tehnologie. Micii gospodari din Ţara Moţilor întreţin cu pachete odraslele din oraşele afectate de criză. Pe aceşti mici gospodari şi pe aceşti mici întreprinzători se bazează PDL. Dar toţi aceştia şi faptul că ei nu sunt afectaţi prin măsurile anticriză nu îi dau PDL caracterul de dreapta, aşa cum a început să îi fie teamă PNL.

Am auzit mulţi liberali înainte de primul tur prezidenţial spunând că îl vor vota pe Geoană pentru că Crin nu are şanse şi pentru că maşinăria PSD este mai teritorializată şi mai eficientă. Recent i-am auzit spunând, cam cu aceleaşi justificări, că impozitarea progresivă a PSD trebuie susţinută pe ascuns pentru că nu este o măsură... teoretic liberală, dar pentru că... teoretic realitatea o cere. Şocat de caracterul libertarian al soluţiilor de criză enunţate de Băsescu, Dinu Patriciu a făcut cu ochiul sindicaliştilor, s-a complăcut o perioadă de timp în Hoară. Mai recent, Dinu a surprins prin faptul că a început să fie de acord cu Băsescu, dar, concomitent, să ademenească cu soluţia disponibilizării a jumătate de milion de birocraţi... pentru a mări Hoara împotriva lui Băsescu. Dar, şi mai recent, Dinu s-a repliat: Crin a început atacurile la adresa PSD. PSD este de-a dreptul uluit, Ponta nu mai face gropiţe ironice în obraz şi nu mai are haz!!

Ce li s-a năzărit prietenilor PNL-işti să-i atace tam-nesam!? Nu cumva vrajba între PNL-işti şi PSD-işti a început din teama lui Patriciu că măsurile libertariene enunţate de Băsescu ar putea da roade într-un timp mai scurt decât se anticipează? Cert este că liberalii nu îşi mai pot permite să sprijine măsuri de stânga, să critice măsurile libertariene anticriză şi concomitent să rămână de dreapta. Întârzierea detaşării de PSD deconspiră nu numai neîncrederea liberalilor români în libertarianism, ci şi faptul că descendenţa lor din PSD şi lunga lor coabitare conspirativă au creat în PNL obligaţii mai mari şi mai perene faţă de PSD decât în PDL. Împreună se laudă că au izolat PDL... spre o poziţie de dreapta?

Eu unul nu cred în teorii economice numai dacă acestea au reuşit să fie confirmate de realitate şi, mai ales, sunt reticent la teoriile experimentale, care nu ţin seama de specificităţile românilor, dar sunt convins că măsurile de criză enunţate de preşedinte sunt singurele care pot fi luate acum şi sunt singurele care au în ele patriotism. Eu sper că restricţiile din această vară vor aduce relansarea mult mai repede decât se anticipează pentru că mă bazez pe micii gospodari şi pe micii întreprinzători. Dacă preţul cherestelei de calitate a crescut cu peste 10%, iar preţul pieilor şi al animalelor de calitate a crescut semnificativ faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, acum când măsurile de austeritate împing la prudenţă excesiv de periculoasă, - înseamnă că nu teoretizez şi că am cel puţin câteva exemple care susţin speranţa în micii întreprinzători şi în capacitatea lor de a creşte calitatea produselor.

Mai fac precizarea, spre liniştea liberalilor, că niciodată nu voi trece din poziţia de centru în poziţia de dreapta. Oscilările PNL îi mai dau o singură şansă de a nu pierde L şi de a rămâne numai cu N: să vină la guvernare, aşa cum i-a tot rugat Băsescu. Altfel este posibil ca măsurile libertariene să dea rod în lipsa lor, în perioada în care se refugiază prin populism, instigare şi vrajbă în naţionalismul mediocrilor din PSD. De fapt, naţionalismul este ultimul refugiu al ticăloşilor. Naţionalistul este un extremist şi nu un patriot. Pentru a schimba realitatea trebuia luată şi asumată o decizie, pentru că numai o decizie poate schimba realitatea... să ne rugăm şi să sperăm că realitatea se va schimba în bine.