Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit la microfon pe doamna Gabriela Creţu.

Va urma domnul Claudius Zaharia.

Doamna Gabriela Creţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

"Deşteaptă-te, române!"

În România, s-au succedat mai multe dictaturi unele după altele. Răul cel mai mare pe care l-au produs nu a constat în duritatea regimurilor sau în privaţiunile impuse, ci într-o modificare profundă, la nivel psihic: ne-au redus sensibilitatea la abuz şi ne-au făcut toleranţi la sfidare. Suntem o naţie dezarmată, în care o nouă dictatură este oricând posibilă.

Cum altfel am putea interpreta lipsa aproape totală de reacţie a românilor, politicieni intelectuali, oameni din presă, societate civilă, la afirmaţia pe care a făcut-o preşedintele Băsescu într-unul dintre interviurile domniei sale. Era referitor la anticipate: "Nu vor, dar o să voteze!" De români era vorba.

Stimaţi colegi,

Nu sunt unul dintre votanţii lui Traian Băsescu, dar Traian Băsescu este şi preşedintele meu. Am întors fraza pe toate părţile, încercând să-i găsesc o scuză. Am încercat să-mi închipui că este o figură de stil. N-am reuşit, pentru că expresia este una dintre cele mai univoce cu putinţă. Ea spune clar că voinţa majoritară, liber exprimată a cetăţenilor nu contează în adoptarea deciziilor de către autorităţi. Ne-am obişnuit, oare, să avem stăpâni, în loc de conducători, şi şefi de oşti, în loc de preşedinţi?!

În timp de război, regulile democratice se suspendă, dar în timp de pace ele funcţionează în orice stat de drept, şi noi suntem, încă, în ciuda anumitor intenţii belicoase, în timp de pace. Noua putere, odată instalată, a reluat discursul referitor la garantarea statului de drept. Am considerat că este doar un element clar şic din în ideologia dreptei politice.

Acum, îmi apare, însă, mai curând ca o abatere a atenţiei. Abatere a atenţiei de la încălcarea separaţiei puterilor, de la ignorarea voinţei publice, de la sfidarea cetăţeanului. Este adevărat că toate regimurile numite "democratice" mai utilizează şi metode nedemocratice. Folosind argumentul, celebru în politică "scopul scuză mijloacele", se iau decizii de către tehnocraţi, fără consultarea cetăţenilor şi, uneori, chiar împotriva acestora. Dar în nici un stat de drept nu este acceptat să se aducă atingere principiului că deciziile puterii îşi au legitimitatea în voinţa populară. Se păstrează, măcar, iluzia că părerea lor, a cetăţenilor, contează. Asta inclusiv printr-o atentă supraveghere a discursului, a ceea ce le este permis sau nu le este permis să spună cu glas tare oamenilor politici.

Democraţia nu se distruge numai prin lovituri de stat; se poate face şi cu paşi mici; se poate submina şi prin cuvinte aruncate în vânt, mai ales dacă cel care le aruncă este şef de stat. Efectul lor nu poate fi niciodată retras, chiar dacă ele pot fi uitate. Dacă somnul raţiunii naşte monştri, şi somnul societăţii naşte dictaturi.

Propun, stimaţi colegi, ca în Parlamentul României şi în toate instituţiile României să se cânte în fiecare dimineaţă imnul naţional. Îndemnul lui ne este absolut necesar.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.