Dezbateri parlamentare

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

«"E.coli" bancar în Europa?»

Trebuie să recunosc că sunt puternic preocupat de soluţia pe care miniştrii de finanţe europeni, reuniţi în Luxemburg în aceste zile, o vor găsi la criza financiară grecească. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât unda de şoc pornită din Grecia a început deja să perturbe puternic pieţele bancare şi financiare din zona euro.

Ar fi de nedorit să uităm atât de repede lecţia aspră pe care falimentul Lehman Brothers a dat-o lumii întregi, lecţie care astăzi poate să îmbrace haina inedită a răscumpărării eurobondurilor greceşti şi a supraexpunerii unor bănci europene.

Nu trebuie să ne ferim să afirmăm că în vâltoarea datoriilor guvernamentale greceşti au fost prinse bănci precum BNP Paribas, Societe Generale sau Credit Agricole, care s-au expus cu nu mai puţin de 54 miliarde de dolari şi care acţionează puternic nu numai în Grecia, ci şi pe piaţa românească.

Planurile de austeritate din Grecia, programele Fondului Monetar Internaţional, dar şi soluţiile Comisiei Europene nu au reuşit să găsească răspunsul adecvat la o problemă care mult timp a fost tratată ca o chestiune banală.

Îngrijorarea mea este legată atât de viitorul zonei monetare unice la care ne dorim cu toţii să aderăm din anul 2015, dar şi de stabilitatea financiară a sistemului bancar comercial care acţionează în România.

Un simplu exerciţiu intelectual ne demonstrează că mai bine de jumătate din băncile care operează pe piaţa din ţara noastră intră în categoria celor mai vulnerabile bănci la fenomenul grecesc. Pe piaţa românească activează un număr însemnat de bănci cu capital grecesc, dar şi băncile din Franţa care au vânat randamentele mari ale bondurilor greceşti. Numai un zvon nefericit al unei agenţii internaţionale, privind vulnerabilitatea României şi Bulgariei la instabilitatea economiei greceşti, a determinat săptămâna trecută o depreciere severă a monedei naţionale şi o contracţie a investiţiilor străine.

Aştept cu mare încredere ca Banca Centrală a României să implementeze de urgenţă atât noi reglementări în materie de creditare, în altă monedă decât cea naţională, cât şi noi reglementări de management al riscului bancar, prin monitorizarea permanentă a lichidităţilor de rangul I la nivelul tuturor băncilor comerciale.

Pentru noi, românii, sunt încă vii emoţiile anilor ’90, atunci când, asemeni unui joc de domino, o serie de bănci comerciale s-au destrămat, lăsând în urmă răni adânci atât în rândul populaţiei, cât şi al agenţilor economici.

Astăzi, datele problemei s-au schimbat radical, provocările sunt cu totul diferite, dar şi răspunsurile trebuie calibrate acestei noi situaţii.