Dezbateri parlamentare

Domnul Marius Rogin:

"Neliniştile domnului Călin Popescu-Tăriceanu"

În ultima perioadă de timp asistăm la unele manifestări din ce în ce mai ciudate şi din ce în ce mai dese din partea domnului Călin Popescu-Tăriceanu, manifestări care ne fac să credem că acestea sunt consecinţele unor mari nelinişti interioare.

Societatea civilă îl cunoştea pe acest domn ca pe un reprezentant mai elitist de felul lui, având mai degrabă un stil diplomatic şi departe de a fi unul arţăgos. În aceste zile începem să descoperim că de fapt acea faţă cu care domnul Tăriceanu poza de obicei şi pe care ne-o arunca înainte, nu era de fapt şi cea reală. Astăzi vedem un lider de partid din ce în ce mai puţin liberal în gândire şi opinii, dovedindu-ne, dacă mai era cazul, că nu principiile sale liberale sunt cele care-l mână-n luptă, ci mai degrabă interesele personale, oligarhice ale domniei sale şi ale celor care-i sunt alături.

Vedem un lider de partid care îşi pierde controlul într-o perioadă în care, cel puţin teoretic, nu suntem încă în campanie electorală. Atacurile cu care iese în faţă domnul Tăriceanu sunt îndreptate evident spre cei pe care-i consideră principali adversari. Aceste ieşiri pe care le observăm însă nu sunt deloc diplomatice, aşa cum ne aşteptam să vedem din partea unui lider de partid ce se pretinde cel mai apropiat de ceea ce înseamnă democraţia.

De unde atunci aceste ieşiri necontrolate? Să vină ele oare din partea unor proşti sfătuitori, pe care îi plăteşte tot din bani publici? Vedem foarte bine că deplasările oficiale pe care le face în diverse judeţe în calitatea oficială pe care încă o mai are, de prim-ministru, sunt transpuse de fapt în întâlniri electorale de lansare a diverşilor candidaţi liberali, plătite din bani publici.

Domnul Tăriceanu ţine în ultimul timp să ne dovedească măsura bărbăţiei sale, pe care până acum a ţinut-o ascunsă, apelând la proverbe cu vaci ce nu trebuie mulse, la jigniri aruncate unor lideri pe care-i consideră posibile pericole, făcându-i, fără nicio acoperire, traseişti politici.

Mergem mai departe şi descoperim şi alte laturi ascunse ale domnului Tăriceanu, cam departe de a intra în categoria unor atitudini liberale, aşa cum se pretinde a fi. Domnia sa nu este de acord cu protestele muncitoreşti, nu este de acord cu libertatea oamenilor de a-şi exprima liber şi deschis nemulţumirile pe care le au. Aşteaptă din partea acestora tăcere şi supunere. Oare când au intrat aceste cuvinte în doctrinele liberale? Contestă demersurile iniţiate de anumite posturi de televiziune, precum şi libertatea de exprimare a presei atunci când aceasta iniţiază campanii care explică cetăţenilor drepturile pe care le au, cum ar fi acela de a iniţia propuneri legislative sau de a modifica anumite legi ce se află în vigoare. Conform principiilor pe care le exprimă acum domnul Tăriceanu, cetăţeanul nu trebuie să ştie ce drepturi are, nu trebuie să se exprime liber, ci doar să se supună şi să tacă. Oare acestea să fie aşteptările liberale?

Aştept cu multă curiozitate şi alte manifestări ale domnului Tăriceanu. Probabil cele din campania electorală vor fi mult mai surprinzătoare, exprimându-ne măsura temerilor care-l macină. Îi transmitem domnului Tăriceanu că poza aceasta de războinic i se potriveşte ca nuca-n perete şi că dacă îmbraci o maimuţă în rochii, ea tot maimuţă se numeşte, şi cred că ar trebui să-şi analizeze mai atent aghiotanţii.