Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Petrea:

"Despre monologuri în politică: cazul partenerilor noştri conservatori"

Vă rog să îmi permiteţi să îmi încep această declaraţie cu o poantă care vă va face să înţelegeţi repede încotro vor bate cuvintele mele: Un elefant şi un purice treceau pe un pod. La un moment dat, puricele s-a oprit şi, plin de uimire, a exclamat: Uau! Ce zgomot facem!

De ceva vreme asistăm la unele ieşiri în mass-media din partea partenerilor noştri conservatori, cel puţin spectaculoase. De la memorabila propunere de izolare a PD-ului, inspirată parcă din genetică ori din fizica atomică, neagreată în final de niciun alt partid, până la recenta cerere de începere a procedurilor de suspendare a Preşedintelui României, posibilitate constituţională, dar neoportună, şi respinsă de clasa politică actuală, micro-conservatorii, în frunte cu domnul preşedinte Voiculescu, au devenit specialişti în rostirea de lucruri măreţe. "Voi avea curajul să lupt până la capăt pentru a apăra demnitate românilor", declara preşedintele acestora de curând.

Ce vorbe înălţătoare! Câtă grijă pentru popor pare să stea în spatele acestor cuvinte!

După ce au văzut ultima oară, când au cerut izolarea PD-ului, că au monologat ca să se convingă că sunt încă vii, cu puţină vreme în urmă, domnului Voiculescu i-a mai ieşit un "porumbel": "Nu pot concepe ca preşedintele să discute în localuri publice teme politice majore, cu reprezentanţii unui singur partid".

Ca un adevărat senator din antica Romă, domnul Voiculescu se arată mâhnit că preşedintele abordează "teme politice majore" în spaţii publice, şi nu în locurile de taină. Dar nu, domnul Voiculescu nu de asta este mâhnit. Depinde unde punem accentul în fraza sa. Eu îl consider potrivit pe ultima parte, pe faptul că Preşedintele nu îi mai acordă atenţia pe care domnul Voiculescu, ca un "incoruptibil şi neşantajabil", după cum singur se defineşte, consideră că o merită. În numele unor principii impersonale şi de dragul poporului, evident, domnul Voiculescu susţine "împotriva" Preşedintelui de ceva vreme un monolog extrem de personal. Mă întreb, în final: Ce au de câştigat partenerii noştri de guvernare dacă în locul dialogului constructiv aleg într-una monologurile acestea năstruşnice?