Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică intitulată "Summit-ul NATO - Bucureşti, aprilie 2008".

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este o alianţă politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat în Washington pe 4 aprilie 1949. Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice. O frază esenţială, ce s-a referit la început la cazul în care ar fi lansat un atac împotriva aliaţilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca şi cum ar fi fost atacată ea însăşi. Totuşi, temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului pe 12 septembrie 2001, ca răspuns la atentatele din 11 septembrie 2001.

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este fondată de către 12 state vestice: Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada şi Portugalia. Această alianţă militară, care oferea o autoapărare colectivă împotriva agresiunii sovietice, a sporit mult influenţa americană în Europa.

La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, şi a păşit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO, ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că ţara noastră este, de acum, parte a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securităţii. Avem oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naţionale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanţii de securitate din istoria României. Ca ţară europeană cu vocaţie euro-atlantică, România şi-a exprimăm sprijinul pentru o Alianţă puternică şi capabilă să răspundă eficient noilor ameninţări la adresa securităţii. Un parteneriat transatlantic dinamic şi robust reprezintă, în actualul context internaţional, un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente la noile riscuri de securitate cu care se confruntă comunitatea democraţiilor transatlantice. La început de secol XXI, România face acum parte dintr-o alianţă care îşi continuă misiunea fundamentală de apărare colectivă, cu instrumente noi, adaptate noilor riscuri de securitate. Calitatea de membru al Alianţei consolidează capacităţile României de protejare a securităţii sale,într-un mediu în care "securitatea naţională" înseamnă mai mult decât putere militară sau apărare, înseamnă şi cooperare, valori comune, capacităţi noi, implicare activă a tuturor palierelor societăţii(structuri guvernamentale, societatea civilă).

Summitul NATO de la Bucureşti a fost probabil cel mai mare din istoria Alianţei, iar pentru România cel mai important eveniment găzduit vreodată. Cei mai importanţi oameni politici ai mapamondului au fost găzduiţi de capitala noastră şi decizii extrem de importante au fost luate cu ocazia acestui eveniment. S-a pus în discuţie lărgirea organizaţiei, prin invitarea unor noi ţări care-şi doresc această aderare, şi chiar dacă acest lucru nu s-a realizat, problema nu rămâne una imposibilă pentru viitor. Îşi propune să găsească soluţii pentru Afganistan, pentru proiectele de extindere a Alianţei, pentru securitatea statelor membre, pentru securitatea Mării Negre şi pentru cea energetică. România face parte din Balcani, este o ţară-cheie în strategiile americane şi, între timp, şi ale UE la Marea Neagră, iar alegerea ei pentru organizarea celui mai important summit din istoria Alianţei, aşa cum a început el să fie numit, nu este deloc întâmplătoare.

Punctul cel mai important al summitului este decizia în legătură cu extinderea viitoare a NATO. Trei ţări au fost candidate, toate trei îndeplinindu-şi în mod convingător angajamentele luate în cadrul planurilor naţionale de aderare, ceea ce constituie o etapă obligatorie înaintea primirii în NATO. Este vorba despre Croaţia, Albania şi Macedonia. Chiar dacă doar primele două au primit invitaţii de a adera la NATO, lucrurile nu trebuiesc privite cu negativism în ceea ce priveşte Macedonia. Sunt convins că, calea dialogului poate rezolva multe dintre problemele pe care această ţară le are în prezent cu Grecia.

Subiecte fierbinţi au mai fost discutate la acest summit. Rusia, chiar dacă nu are drept de veto în ceea ce priveşte lărgirea Alianţei, s-a opus clar acestei lărgiri. Ceea ce rămâne însă important este că la Bucureşti s-au luat decizii extrem de importante atât pentru evoluţia ulterioară a Alianţei, cât şi pentru zonele de conflict existente la această oră, dar mai ales în tot ceea ce se referă la existenţa terorismului.