Dezbateri parlamentare

Domnul Costache Mircea:

Vox clamantis in deserto (Parafrază la titlul romanului "Un yancheu la curtea regelui Arthur", "A Yankee at the king Arthur's Court")

M-am întrebat adesea, aşa cum cred că se întreabă cel puţin o treime din acest Parlament, de ce se generalizează mereu forţele negative ale unor deputaţi sau senatori şi ce se urmăreşte prin deversarea premeditată şi nejustificată a zilnicei găleţi cu lături în capul tuturor parlamentarilor români, la grămadă, fără nici o diferenţiere, fără nici o urmă de raţiune şi de discernământ. Supus acestui înverşunat bombardament mediatic, cetăţeanul pare îndreptăţit să nu mai aibă încredere reală în nici un demnitar, votând doar clientelar, cointeresat cu mici şi bere, ori, pur şi simplu, la întâmplare, prostit de rânjetul unuia sau oripilat de figura altuia. Zi de zi, cetăţeanul găseşte în presă o rubrică - preluată şi multiplicată în valuri şi cu tuşe îngroşate de radiouri şi televiziuni - portretul caricatural al aleşilor naţiunii faţă de care ura oarbă creşte năvalnic.

Cine nu citeşte ziarul, ascultă radioul, şi cine nu priveşte televizorul, aude de la vecini şi dă mai departe vestea că deputaţii au Mercedes-uri, cheltuiesc sume fabuloase în călătorii de plăcere în străinătate, au averi, vile, palate, conturi fabuloase în bănci româneşti şi străine, limuzine de lux, case de vacanţă, puşti de vânătoare, ambarcaţiuni nautice şi alte acareturi, că practică traficul de influenţă, că au firme, că fac afaceri oneroase, tranzacţii frauduloase, că îşi dotează copii cu maşini scumpe, că "trăiesc ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri" (vorba lui Eminescu). Ceea ce în cazul multor senatori şi deputaţi este adevărat. Nu şi în al meu. În ce mă priveşte, circul cu Dacia de la Camera Deputaţilor - că altă maşină nu am - nu am nici un fel de afaceri, nu am averi, stau la bloc, nu am călătorit niciodată în străinătate pe banii Parlamentului, nu mă ocup de furtişaguri, trăiesc cât se poate de modest şi de cinstit, împreună cu familia, îmi ajut "după puteri" semenii şi muncesc, realmente, pentru binele public, cu mijloacele legale care îmi stau la îndemână.

Cu toate acestea, impresia generală că parlamentarii sunt toţi corupţi, hoţi şi nesimţiţi i-a năucit într-atât pe români încât numai când aud că eşti deputat, imaginea ţi se schimonoseşte brusc, începând să apară în faţa lor fantoma hoţiei scelerate care a ruinat ţara. Pe scurt, nimic din ceea ce ştiu toţi despre deputaţi, despre parlamentari în general, nu e valabil în cazul meu, deşi încerc din răsputeri să respect legile morale, legile bunului simţ românesc şi toate legile, bune - rele cum sunt, şi lupt pentru dreptate naţională şi socială, în demersul meu public, în Parlament şi în teritoriu, intoxicarea şi manipularea prin mass-media fiind atât de puternic însuşite de mulţime, încât nu te crede nimeni. Diversiunea a prins atât de tare la poporul însetat de adevăr şi dreptate, încât confuzia valorilor şi a caracterelor e totală.

Uitând că demnitarul cinstit şi patriot este supus aceluiaşi constant oprobriu public, aceluiaşi linşaj mediatic cotidian, mulţi au cedat, în timp, luând şi ei moda înavuţirii, îmbuibării, combinaţiilor mafiote, constatând că sunt mai adulaţi şi mai apreciaţi, cel puţin în faţă, atunci când li se vede prosperitatea şi opulenţa, decât atunci când slujesc cu cinste, onestitate şi demnitate interesul general al naţiunii. De aceea, an de an, numărul rezistenţilor la stilul mafiot, opulent şi corupt de viaţă scade mereu, rândurile demnitarilor oneşti diminuându-se pe zi ce trece. I-aş întreba pe aburiţii care nu mai văd nici în opoziţie oameni corecţi dacă e în interesul lor să-i trateze cu acelaşi dispreţ pe toţi, dacă, nu cumva, acest comportament iraţional îi poate duce de-a dreptul în fundul prăpastiei, mizeriei, defetismului şi debusolării.

Umplut zilnic de balele presei ticăloşite, plătite cu bani murdari, mă încumet să rezist pe baricada omeniei şi legalităţii, cu ultimele puteri, strigând din răsputeri: "Români, nu mai încurajaţi mafioţii, hoţii, descreieraţii atei. Nu-i siliţi şi pe puţinii voştri apărători adevăraţi, cinstiţi şi patrioţi să abandoneze lupta pentru emancipare şi pentru o viaţă normală, deoarece fără ei veţi pieri suprimaţi de caracatiţa vorace şi nemiloasă a cleptocraţiei mafiote şi apatride".