Dezbateri parlamentare

Domnul Relu Fenechiu:

Stimaţi colegi,

Recent, în presa sportivă şi pe o serie de posturi de televiziune s-au declanşat, ca la comandă, atacuri virulente la adresa Guvernului şi în special la adresa premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Motivul, unul simplu: reducerea cu 25% a bugetului alocat sportului. În această intervenţie a mea nu pledez ca avocat al Guvernului Tăriceanu, deşi nu ar fi nimic anormal dacă aş face-o. Voi pleda pentru o serie de principii. Atunci când nu sunt suficienţi pentru sănătate, învăţământ sau infrastructură, este jenant să faci gălăgie pentru că s-au alocat mai puţini bani la buget pentru sport. Ştiu, o să mi se spună că sportul este un puternic vector de imagine, că sportivii români fruntaşi sunt mai eficienţi decât mulţi dintre diplomaţii noştri. Mi se va spune că rezultatele pozitive obţinute de sportivii noştri fruntaşi îi mai fac pe cetăţeni să mai uite de necazurile cotidiene. Este perfect adevărat. Dar în acelaşi timp, nu trebuie să se uite că în primul rând sănătatea şi instruirea populaţiei sunt mult mai importante decât sportul. Un om bolnav nu poate fi un bun sportiv, aşa cum de-asemenea un om cu un grad foarte redus de instruire nu va putea obţine decât conjunctural, rezultate pozitive pe o arenă sportivă. Sunt absolut convins că atunci când vor fi bani suficienţi pentru sănătate, pentru învăţământ, pentru cultură, atunci cu siguranţă se vor găsi şi banii necesari pentru promovarea mişcării sportive. Dacă mai punem la socoteală şi nenorocirile din acest an, vedem că o parte din banii care ar fi putut fi folosiţi în anumite domenii - sunt convins că şi în sport - au fost şi sunt direcţionaţi pentru repararea a ceea ce a stricat natura. Solicit tuturor celor din mişcarea sportivă care au ieşit la atac şi au sărit la gâtul premierului, să manifeste puţină decenţă. Măcar faţă de ministerele care într-adevăr au nevoie de mai mulţi bani şi nu îi pot primi.

Şi ar mai fi un aspect demn de reţinut. La noi, în cadrul mişcării sportive, încă nu s-a făcut o clară demarcaţie între sportul profesionist şi cel amator. Niciunde în lume, sportivul profesionist nu primeşte bani de la stat. Dar la noi, cei care ţipă mai tare după banii de la buget sunt în special cei din zona sportului profesionist. Şi, atenţie, mulţi dintre banii federaţiilor sportive - deci bani de la buget - sunt utilizaţi pentru premierea sportivilor profesionişti şi nu doar în cazurile în care aceştia obţin succese când reprezintă oficial România. Nu este o constatare a mea, o afirmă ziarişti prestigioşi sau foşti sportivi care la ora actuală au reşedinţa în occident, acolo unde lucrurile sunt foarte clare în acest domeniu.

Toată această isterie declanşată în urma reducerilor bugetului pentru sport a căpătat şi accente groteşti. S-a spus despre premierul Tăriceanu că nu a putut conversa pe teme de fotbal cu omologul său italian, Berlusconi. Este o inepţie să susţii aşa ceva. Nu pentru a discuta despre fotbal s-au întâlnit cei doi premieri. Iar în momentele neoficiale, sunt convins că nu fotbalul ar fi fost un subiect obligatoriu de discuţie.