Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe Firczak:

"Valea Jiului are viitor!"

Sâmbătă, 27 iunie 2009, Blocul Naţional Sindical, Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului şi Compania Naţională a Huilei Petroşani ne-a invitat la o dezbatere publică privind perspectivele Văii Jiului. Au răspuns invitaţiei guvernanţi, parlamentari, primari, lideri de sindicat, oameni de afaceri şi, nu în ultimul rând, presa. Din păcate, nu toţi care ar putea contribui la validarea acestei iniţiative generoase au fost prezenţi.

Astăzi, Valea Jiului se prezintă ca o zonă care are nevoie de structuri profunde ce trebuie să determine valorificarea potenţialului acesteia. Valea Jiului este astăzi strict dependentă de minerit. Această realitate a fost ilustrată de două prezentări.

Prima îi aparţine domnului Zoltan Lacatas, liderul LSMVJ. Din informaţiile pe care le deţinem, spune domnia sa, în Valea Jiului, forţa de muncă ocupată se ridică la aproximativ 68.000 de angajaţi. Dintre aceştia, peste 10.000 sunt angajaţi în cadrul CNH, la subunităţile componente acestui agent economic.

De asemenea, mai mult de o treime din numărul total al forţei de muncă ocupate lucrează în cadrul unor agenţi economici privaţi a căror activitate este direct legată de CNH, fiind vorba despre furnizori de produse şi servicii către companie. Dacă mai socotim aici şi faptul că în cea mai mare parte, restul forţei de muncă ocupate din Valea Jiului lucrează în domeniul administraţiei, educaţiei, sănătăţii, cercetării etc. este lesne de observat faptul că, în ansamblu, mai bine de două treimi din totalul forţei de muncă ocupate gravitează în jurul activităţii principale, care este mineritul. Este evident şi faptul că principala resursă de constituire a veniturilor la bugetele locale ale administraţiilor publice din oraşele şi municipiile Văii Jiului sunt strâns corelate de impozitele pe salariile angajaţilor, în principal ale minerilor. În aceste condiţii, responsabilitatea noastră faţă de întreaga Vale a Jiului, nu doar faţă de probleme strict legate de sectorul minier, este pe deplin justificată. Aşa cum la fel de justificată este îngrijorarea noastră faţă de viitorul acestei zone.

În acest sens, vă semnalăm doar câteva din problemele sociale şi de infrastructură cu care se confruntă cele şase localităţi ale Văii Jiului: Sistemul de termoficare.

În prezent, trei oraşe (Petrila, Aninoasa, Uricani) au fost debranşate total de la sistemul centralizat de termoficare. Fie din cauza incapacităţii de plată a serviciilor de încălzire de către populaţie şi agenţii economici, fie din cauza ineficienţei economice a vechilor centrale termice, fie din raţiuni ce ţin de factorul de poluare al acestora, mult peste normele permise de UE, sistemul de producţie şi furnizare a energiei termice în sistem centralizat în aceste oraşe s-a prăbuşit.

Oamenii sunt nevoiţi să se încălzească folosind surse proprii, în general prin intermediul unor aparate electrice sau, în cel mai fericit caz, al unor centrale de apartament pe gaz. Situaţia nu este mai strălucită nici în cazul celor trei municipii ale Văii Jiului (Petroşani, Vulcan, Lupeni), datoriile firmelor distribuitoare de energie către Termocentrala de la Paroşeni fiind uriaşe. Credem că se impune o analiză serioasă în acest domeniu, pentru că este cel puţin paradoxal ca într-o regiune unde principala ocupaţie a oamenilor este legată de producţia de energie, aceştia să fie puşi în situaţia de a îngheţa de frig în locuinţe.

Sistemul de învăţământ. Cu toate că dispunem de unităţi de învăţământ performante şi de o universitate cu profil minier (unica de acest fel din România), ne confruntăm tot mai mult cu o criză a forţei de muncă calificate atât pe domeniul minier, cât şi pe alte specializări considerate drept alternative de dezvoltare a regiunii noastre. Credem că se impune o analiză atentă, bazată pe solicitările agenţilor economici (mai ales din sectorul minier şi conex) şi o reconfigurare a profilelor aprobate pentru instituţiile locale de învăţământ, astfel încât să nu ne mai aflăm în situaţia de astăzi, în care nu găsim personal calificat în domeniul activităţilor miniere, la niciun nivel de pregătire.

Sistemul de sănătate. Nu este un secret pentru nimeni că munca grea din subteran lasă asupra minerilor urme asupra stării de sănătate a acestora. În acest context, nu doar modernizarea unităţilor medicale, ci şi dotarea acestora cu aparatură modernă de specialitate şi, în primul rând, investiţiile în sistemul de sănătate publică trebuie să continue la nivelul tuturor oraşelor Văii Jiului, poate chiar într-un ritm ceva mai susţinut decât până în prezent.

Infrastructura locală. Este evident faptul că nu vom putea vorbi niciodată de alternative în Valea Jiului, cu atât mai puţin în domeniul turismului, atâta timp cât Valea Jiului rămâne izolată din punct de vedere al infrastructurii rutiere.

Noi, sindicatele, suntem conştienţi de acest lucru şi am depus toate diligenţele necesare pentru ca această stare de lucruri să se schimbe. Din păcate, lucrările necesare în acest domeniu decurg extrem de greoi. Între timp, dacă drumul spre Deva este încă un calvar, circulaţia pe defileul Jiului tinde să devină un coşmar, pentru că drumul este pe cale să se prăbuşească în Jiu pe mai multe porţiuni.

Credem că fără o urgentare a proiectelor de reabilitare a infrastructurii rutiere, în primul rând pe DN 66 pe ruta Deva-Petroşani-Târgu Jiu, fără o finanţare ritmică a investiţiei la DN 66A pe ruta Uricani-Câmpu lui Neag-Băile Herculane, fără punerea în aplicare a unui proiect de reabilitare a DN 7A pe ruta Petroşani-Obârşia Lotrului-Voineasa sau chiar fără asigurarea drumurilor de acces spre staţiunile turistice Parâng şi pasul Vâlcan, orice discuţie despre alternativa turistică pentru Valea Jiului nu poate avea niciun viitor.

Desigur, acestea sunt doar o mică parte din problemele cu care se confruntă localităţile din Valea Jiului, dincolo de problemele punctuale ale CNH, instituţie care rămâne deocamdată cel mai important agent economic din Valea Jiului. Cu siguranţă, mai multe probleme punctuale pentru fiecare localitate a Văii Jiului vor fi prezentate şi de primarii acestor localităţi.

În ceea ce priveşte LSMVJ, ne asumăm în continuare rolul de catalizator al tuturor factorilor economici şi sociali de la nivelul Văii Jiului, cu convingerea că, împreună cu aceştia şi cu sprijinul conjugat al factorilor de decizie de la nivel local, judeţean şi naţional, cu sprijinul constant al Guvernului României, vom putea salva nu doar Compania Huilei, nu doar viitorul Văii Jiului ca regiune minieră pentru încă mulţi ani înainte, dar vom putea găsi acele soluţii care să facă din Valea Jiului nu doar o veşnică "zonă specială", ci o regiune cu potenţial de dezvoltare economică şi turistică. Aşa cum, de altfel, oamenii de aici merită cu prisosinţă. Vă invităm deci să analizaţi cu atenţie şi cu chibzuinţă toate aspectele semnalate de LSMVJ.

Cea de-a doua prezentare îi aparţine domnului Constantin Jujan, directorul general al CNH Petroşani. Concluziile sale se prezintă astfel: Bazinul carbonifer Valea Jiului conţine singurul zăcământ de huilă din România, sursă energetică ce contribuie cu 10% la necesarul de energie produsă din combustibili fosili. Exploatarea subterană a cărbunelui conferă securitate sporită resurselor energetice care participă la funcţionarea sistemului energetic şi are un impact diminuat asupra mediului. Impactul social al activităţii miniere din Valea Jiului este major, această activitate fiind încă preponderentă şi susţinând economic întreaga zonă.

CNH este cel mai mare agent economic din judeţul Hunedoara. Activitatea minieră continuă să susţină echilibrul unei zone profund frământate de acţiuni sociale. Din cei peste 150.000 de locuitori, 30% depind direct de activitatea minieră desfăşurată, în lipsa dezvoltării altor activităţi economice alternative de amploare. Principalii beneficiari ai companiei sunt în zona Văii Jiului sau la distanţe relativ mici. Activitatea de exploatare a huilei desfăşurată actualmente de CNH a parcurs cei mai importanţi paşi de restructurare, actualmente având o structură cu perspective de rentabilizare, în condiţiile susţinerii proiectelor existente de modernizare şi retehnologizare a activităţii. În condiţiile actualei crize mondiale, menţinerea unui nivel satisfăcător de exploatare al resurselor energetice pe bază de huilă, pe lângă aportul la producţia de energie şi la securitatea energetică a ţării, poate contribui semnificativ la depăşirea acestei perioade şi poate fi o componentă a dezvoltării durabile a României.

Cele două prezentări surprind prin excelenţă actuala realitate a Văii Jiului. Pornind de la aceste premise se naşte întrebarea: are viitor Valea Jiului? Răspunsul nostru, al unui deputat născut şi crescut la Lupeni, este şi trebuie să fie unul optimist, în conformitate cu aspiraţiile oamenilor acestei zone. Viitorul acesteia, credem noi, nu se poate rezuma la evoluţia mineritului. Trebuie găsite şi alte soluţii care însă nu minimalizează locul mineritului în evoluţia Văii Jiului. Personal şi cu domnul Dumitru Costin, preşedintele BNS, ne-am arătat disponibilitatea de a susţine şi participa la orice proiect care este în folosul cetăţenilor Văii Jiului alături de toţi cei care subscriu la această generoasă iniţiativă.