Dezbateri parlamentare

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Să ne reamintim promisiunile PDL în materie de autostrăzi!"

În 2008, PDL bătea ţara în lung şi-n lat cu un palmares din ce în ce mai umflat de promisiuni senzaţionale, menite să scoată la vot portocaliu cât mai mulţi cetăţeni fermecaţi de acele minunate basme!

Astfel, de pe mai toate scenele electorale, domnii Boc, Videanu, Berceanu sau Stolojan criticau guvernarea Tăriceanu că n-a făcut autostrăzi şi antamau, la schimb, virtualele lor realizări: "Partidul Democrat Liberal îşi propune să construiască, în următorii patru ani, 836 de kilometri de autostrăzi", afirmau plini de emfază şi siguri pe ei domnii mai sus menţionaţi şi susţineau toate aceste promisiuni, deşi ştiau de debutul crizei financiare.

"Acest guvern nu cunoaşte noţiunea de responsabilitate. Vă asigur că guvernul PDL, eu - în calitate de prim-ministru -, primul lucru pe care îl vom face va fi pentru infrastructura din transporturi", susţinea şi critica cu vehemenţă domnul Stolojan, cel care s-a răzgândit imediat după alegerile respective în privinţa asumării responsabilităţii de a accepta funcţia de prim-ministru. Ulterior, după acelaşi model, se pare că şi întreg PDL-ul s-a răzgândit în privinţa autostrăzilor şi a prioritizării investiţiilor statului.

Autostrăzile au fost promise, dar uitate odată cu instalarea la guvernare a PDL, iar telegondolele, sălile de sport sau frunzele doamnei Udrea au devenit, între timp, cele mai importante şi stringente obiective de investiţii pentru guvernanţii domnului Boc.

Pentru a le împrospăta memoria celor care guvernează de aproape trei ani şi care susţin, fără niciun dram de argumente, că au scos ţara din recesiune şi că România este pe calea cea bună, consider că este necesar să redăm în detaliu câte ceva din marile promisiuni pdl-iste neonorate niciodată, scrise în primul lor program de guvernare, în urma căruia au şi câştigat alegerile din 2008: "Democrat-liberalii au în vedere finalizarea autostrăzii Nădlac - Constanţa, coridorul IV (855 kilometri), cu excepţia segmentului Sibiu - Râmnicu Vâlcea (120 kilometri), care va fi finalizat în 2013-2014, din cauza reliefului dificil, eficientizarea contractului Bechtel pentru construcţia autostrăzii Transilvania şi executarea a 245 de kilometri din cei 415 ai autostrăzii, finalizarea tronsonului de autostradă Bucureşti - Comarnic (110 kilometri), începerea lucrărilor la Autostrada de pe coridorul IX de transport, care face legătura între Moldova şi sudul ţării, finalizarea autostrăzii Ploieşti - Focşani (în 2013), construcţia autostrăzii Târgu Mureş - Iaşi (300 kilometri), pe o singură cale de rulare, şi finalizarea centurii de nord a Capitalei, care va face legătura între autostrăzile A1 şi A2 (53 kilometri)".

Ce s-a ales din tot acest impresionant plan de modernizare a infrastructurii rutiere din România? Câte autostrăzi s-au finalizat în aproape trei ani de guvernări PDL? Păi n-ar fi prea greu de contabilizat, în acest moment, cam cu un an înainte de expirarea termenului de încadrare în faimoasele promisiunile electorale pdl-iste: domnul Boc nu se poate lăuda cu o infrastructură modernă, realizată în perioada sa de guvernare fals reformatoare, care abundă de fapte bune virtuale, deoarece realizările pdl-iste în acest domeniu chiar lipsesc cu desăvârşire.

În anul 2009, din cei aproape 82.000 de kilometri de drumuri publice, doar 29,2% erau modernizaţi, dar nu cu autostrăzi, iar în 2010 au fost inauguraţi 11 km de autostrăzi. Anul acesta, doamna ministru Boagiu promitea, la rândul ei, că pariul va fi câştigat şi că "România va fi un şantier în lucru"!

Dar pe teren lucrurile sunt, din păcate, într-un alt stadiu decât cel din visul pdl-ist: în realitate, americanii de la Bechtel au trimis acasă sute de oameni; pe autostrada Bucureşti-Ploieşti sunt doar câţiva muncitori rătăciţi, iar pe tronsonul Cernavodă-Constanţa ţăranii s-au apucat să-şi cultive pământurile expropriate, fiind ferm convinşi că nu-i va deranja nimeni nici în 2011!

Deci România arată ca un şantier, domnilor guvernanţi pdl-işti, dar nu ca unul plin de activitate, cu mii de locuri de muncă create de guvernările dumneavoastră, prin investiţiile îndelung promise şi uitate imediat, ci ca unul trist şi părăsit...