Dezbateri parlamentare

Domnul Victor Bercăroiu:

Am sa evoc astăzi un eveniment deosebit la care am participat in municipiul Câmpina, judeţul Prahova, in data de 9 Mai, si anume o sărbătoare cu triplu eveniment: Ziua Independentei de Stat a României, Ziua Victoriei Împotriva Fascismului si, nu in ultimul rând, Ziua Europei.

România a aniversat printr-o fericita coincidenta evenimente cu o profunda semnificate istorica, determinante pentru procesul de modernizare si de dezvoltare a naţiunii romane, in context european.

Prin actul de demnitate naţionala, cerut de cetatenii romani si susţinut apoi inclusiv prin jertfa de sânge a Armatei Romane pe câmpurile de lupta ale Bulgariei, proclamarea la 9 mai 1877 a "independentei absolute" fata de Imperiul Otoman, se deschideau tarii noi orizonturi si ii confereau acesteia un nou statut.

Tara noastră urma direcţia începuta de revoluţia modernizatoare de la 1848, drum care ne conducea spre o viguroasa si ferma aliniere la valorile Occidentului european. Aceasta a implicat, pe de o parte, necesitatea consolidării si dezvoltării structurilor si instituţiilor naţionale, din nevoia alinierii lor cu cele din vestul Europei. Pe de alta parte, s-a impus si edificarea unei politici externe in concordanta cu noile interese si responsabilitati ale statului roman.

La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, intr-un discurs memorabil, a declarat, in mod hotărât, ca tara rupea orice legătura cu Poarta si printr-o moţiune votata de Parlament se proclama independenta. Proclamarea Independentei de stat a fost apogeul unei politici bine pregătite in toate detaliile sale, care ar trebui consfintita apoi pe câmpul de lupta si impusa spre recunoaşterea Europei. Acest document de demnitate naţionala ar fi rămas o simpla moţiune parlamentara daca "soldaţii libertatii" - numiţi atunci dorobanţi si calarasi - nu s-ar fi luptat cu vitejie la sud de Dunăre, pentru a îndeplini nazuinta seculara a tuturor romanilor.

In urmărirea idealului unificator al naţiunii romane, edificarea primului stat independent si suveran roman a pregătit actul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 prin redefinirea si dinamizarea idealului unitatii naţionale.

Pentru mulţi, Independenta româniei a fost incomoda si de aceea ea a trebuit apărata in primul si in al doilea război mondial.

9 mai 1945 este ziua in care regimul totalitar al lui Adolf Hitler, cel care cufundase Germania si mare parte a Europei si a lumii in tenebrele sângeroase si pline de atrocitati ale celui de-al doilea război mondial isi recunoştea ifrangerea in fata puterilor antifasciste, aliate sub acelaşi stindard, cel al luptei pentru libertate si pentru democraţie.

România, obligata de o conjunctura internaţionala ostila, si parasita de către aliaţii săi, a trebuit sa se alăture Germanei intr-un război din care a ieşi prin actul de curaj si demnitate de la 23 august 1944, pentru a se alătura naţiunilor unite.

La 9 mai 1945, când Germania nazista a semnat actul capitularii necondiţionate, victoria comunitatii internaţionale asupra "ciumei brune" se datora si soldaţilor care au luptat sub tricolor pentru libertate. Din nou, armata tarii a asigurat perpetuarea naţiunii si a statului roman. Iată de ce ziua de 9 mai este si ziua in care Planeta sarbatoreste victoria coaliţiei Naţiunilor Unite împotriva agresiunii fasciste.

Aducem omagiul nostru celor care, cu jertfa suprema au inteles sa apere interesul naţional si sa aleagă soluţia cea mai potrivita pentru România. Gândurile noastre se îndreaptă spre toţi acei eroi, cunoscuţi si necunoscuţi, care si-au dat viata pe câmpurile de lupta ale celui de-al doilea Război Mondial, atât in campaniile din est cat si cele din vest. Ei si-au făcut datoria fata de tara, si tara le este datoare cu recunostinta ei.

Cinstindu-ne eroii si inaintasii, aşa cum o facem intr-o astfel de zi comemorativa si aniversara, facem un gest firesc de civilitate si de apreciere a trecutului, gest propriu oricărei naţiuni civilizate, care isi asuma istoria, cu toate faptele bune sau mai puţin bune. Asumarea trecutului este o dovada de tărie si de maturitate a societatii romaneşti.

Ziua de 9 Mai este in acelaşi timp si "Ziua Europei ", marcând începuturile unui proces care, după prabusirea "Zidului Berlinului" si a "Cortinei de Fier " , va permite reunificarea paşnica a continentului nostru "

9 Mai 1950 constituie punctul de pornire a construcţiei europene. In acea zi, ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman, a propus un plan de pace al carui scop era controlul international asupra industriilor de război ale Frantei si Germanei , astfel incat nici unul din aceste state sa nu se mai poata pregati in secret de război " La acest plan au aderat si Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, formand astfel prima dintre comunitatile europene cunoscute din 1953 sub numele de Uniunea Europeana. In anul 1973, celor 6 membri fondatori li s-au alaturat Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, in 1981 Grecia, iar Spania si Potugalia in 1986. In 1995, numarul membrilor a ajuns la 15 prin includerea Austriei, Filandei si Suediei.

Odata cu admiterea altor 10 tari, la inceputul acestei luni, a devenit evident ca si România sa depuna ultimele eforturi necesare pentru a fi in masura sa respecte criteriile de aderare. In acest scop, România va trebui sa duca la bun sfarsit dificilele reforme incepute in domeniile administratiei, justitiei, economiei si luptei împotriva coruptiei. Toate acestea presupun curaj si hotarare, iar România nu duce lipsa de aşa ceva, dovedind-o de-a lungul intregii sale istorii.

Independenta castigata va reprezenta o valoare inalt-simbolica atata vreme cat actorii integrarii raman statele naţionale. Noua entitate politica, economica , sociala si militara care se naste ca urmare a extinderii spre Est a Uniunii Europene va fi, fara indoiala, una independenta si suverana , aflata in raporturile de cooperare si parteneriat cu toate natiunile si structurile multinationale care impartasesc valorile lumii libere si democratice "

Tara noastră s-a lansat dupa 1989 intr-un lung si dificil proces de recuperare a traditiei sale de natiune si de stat european , de reintegrare intr-un spatiu caruia ii apartine intr-un mod firesc , Organic, edificandu-si in acesti ani o identitate de tara democratica, reformele generand o economie de piata care va putea fi considerata drept una functionala in cel maiscurt timp. Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie ca noi toţi, autoritati, institutii publice si private, cetateni ai acestei tari sa contribuim activ la modernizarea României.

Integrarea europeana si euro-atlantica reprezinta obiectivele strategice ale acestui proiect de modernizare si de occidentalizare.

Nu putem sa nu fim constienti de slabiciunile noastre, de progresele pe care trebuie sa le facem in introducerea aquis-ului comunitar si in compatibilizarea instituţiilor statului roman cu cele comunitare. In acest context, costurile economice si sociale care ne revin in acest proces trebuie asumate in totalitate. Stim insa ca beneficiile aderarii ne vor permite depasirea mai rapida a ramanerilor in urma, dezvoltarea societatii si economiei romanesti si cresterea nivelului de trai.

Manifestarile legate de "Ziua Europei" organizate la nivelulul tarii noastre, sunt menite sa permita cetatenilor o mai buna cunoastere a valorilor europene, integrarea lor fireasca in sistemul valorilor naţionale. Avem cu totii datoria sa participam activ si creator la definirea identitatii noastre europene, aparand si promovind in acelaşi timp identitatea noastră naţionala si culturala.

Fiecare dintre noi trebuie sa recunoasca si sa apere valorile pozitive ale Europei: democratie, demnitate, libertate, solidaritate si justitie sociala, umanism si toleranta, dialog si cooperare intre indivizi, comunitati si naţiuni.

Realizările memorabile ale trecutului si succesele prezentului trebuie sa constituie temeiul mândriei de a fi roman; iar seriozitatea si simţul de răspundere cu care ne vom îndeplini obligaţiile care ne revin in procesul de integrare in uniunea Europeana, contribuţia la definirea viitorului Europei.