Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Ghişe:

Declaraţie politică: "Necesitatea de a fundamenta, bazată pe principii, în mod echitabil, salarizarea în sectorul public".

Sistemul de salarizare din România reprezintă, de 15 ani, teren de dispută politică şi sindicală. Acest domeniu a şi cunoscut cele mai mari şi frământate evoluţii. Multiplele dezechilibre care apar în procesul de transformare a societăţii româneşti generează de multe ori inechităţi care duc la demotivarea specialiştilor pentru o muncă cinstită, şi la frustrare, care se acumulează pe măsura trecerii timpului.

Presiunile sociale pentru creşteri salariale, exprimate de multe ori în stradă, şi concesiile făcute de guvernanţi, oricare şi oricând ar fi fost ei, au generat slăbiciuni multiple ale unui sistem de salarizare de care se plâng toţi cei care lucrează în sectorul public.

Datorită acestei cauze majore care o reprezintă inechitatea în a răsplăti munca cinstită şi competentă, foarte mulţi specialişti, fie au părăsit ţara, fie au schimbat locul de muncă sau domeniul de activitate.

Ani mulţi de viaţă se consumă în pregătirea de specialitate a tinerilor în institute de învăţământ superior. Se cheltuiesc sume imense de bani de către statul român, adică prin contribuţia cetăţenilor, pentru formarea unor valoroşi specialişti.

Dezamăgiţi şi demotivaţi, aceştia ajung să plece să lucreze în alte ţări sau în alte domenii, fără ca societatea - în ansamblul ei- să beneficieze de investiţia pe care statul, prin instituţiile sale, o face în bani, profesori, laboratoare, muncă, timp şi energie consumate până la urmă în mod inutil.

De fapt, se risipesc resursele naţionale concretizate în bani de la buget şi formare profesională a specialiştilor de înaltă calitate. Nu multe ţări în lume îşi permit o astfel de risipă. Altfel spus, statul gestionează greşit şi risipeşte din contribuţia cetăţenilor, fără ca aceştia să fie la urmă şi ei beneficiari ai investiţiei făcute pentru pregătirea unora dintre cei mai valoroşi cetăţeni.

Această eroare se petrece datorită lipsei de viziune, fundamentată pe principii şi valori, în concordanţă cu standardele constituţionale ale democraţiei, statului de drept şi obiectivelor strategice naţionale pentru dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti.

Criteriile după care ar trebui să fie generată o grilă de salarizare în domeniul public este necesar să fie determinate de: importanţa socială a muncii, gradul de specializare, timpul necesar şi obligatoriu pentru specializare în munca prestată şi nivelul de pregătire, calitatea şi cantitatea muncii, responsabilitatea individuală şi reprezentativitatea instituţională.

Apreciem că sănătatea şi educaţia cetăţenilor trebuie să fie prioritare faţă de producţia de bunuri materiale, care - dacă ar fi rebutate - se pot recicla şi remodela.

Sunt foarte numeroase situaţiile în care un economist sau inginer câştigă în sectorul public cât zece medici specialişti chirurgi, chiar dacă societatea comercială pe care o conduce economistul sau inginerul este falimentară şi subvenţionată de la bugetul public.

A devenit obişnuinţă ca, în aceleaşi condiţii de pregătire, calificare şi vechime, ingineri, economişti sau informaticieni să fie plătiţi de câteva ori mai puţin dacă lucrează în învăţământ, decât dacă lucrează în alt domeniu din sectorul public.

De asemenea, în funcţie de responsabilitatea individuală şi reprezentativitatea instituţională trebuie ca sporurile de funcţii să contribuie la motivarea spre munca cinstită şi în serviciul public şi să nu reprezinte surse de demotivare şi corupţie.

Apare de neacceptat ca salariile angajaţilor şi ale conducătorilor de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat în domenii social-economice cheie ale serviciilor publice şi furnizorilor de materie primă şi energie să fie retribuite cu sume de ordinul a câtorva zeci de economişti, arhitecţi, profesori sau ingineri care lucrează în administraţie.

În acelaşi timp, performanţele acestor societăţi comerciale monopoliste pe domeniul lor sunt slabe, activităţile sunt susţinute de subvenţiile de la bugetul public, iar serviciile sunt de slabă calitate.

Altfel spus, cu banii luaţi de la cetăţeni, statul, prin sistemul instituit, plăteşte în regim de lux pe cei care produc şi vând servicii de slabă calitate, servicii pe care apoi aceştia le oferă cetăţenilor în regim de monopol.

Acestea toate sunt anomalii care trebuiesc corectate.

Pledăm pentru ca Guvernul, prin Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, să iniţieze un sistem de salarizare în domeniul public, fundamentat pe principiile şi valorile enunţate mai sus.

Sistemul de salarizare trebuie să genereze echitate socială, şi nu discriminări, trebuie să răsplătească valoarea socială a muncii, care dă viaţă şi întreţine sănătatea sau care educă pentru viaţă.

Sănătatea şi educaţia cetăţenilor sunt prioritare faţă de producţia de bunuri materiale.

Susţinătorii şi beneficiarii serviciilor oferite de stat sunt cetăţenii, şi nu bunurile materiale şi maşinile, care azi se fac şi mâine se aruncă.

Valoarea supremă în statul democratic şi onest este "Omul", privit ca "Cetăţean", pentru care se produc şi se oferă servicii.

Acest adevăr trebuie consfinţit printr-o politică salarială principială şi echitabilă. Doar o astfel de politică salarială poate duce la valorificarea uriaşului potenţial de creaţie al fiinţei umane, în general, şi al calităţilor cetăţenilor României, în particular.