Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Holdiş:

"Tragedii feroviare"

În ultima săptămână mai multe trenuri au deraiat. Luni, 21 septembrie a fost o zi fatidică pentru reţeaua de căi ferate din România. Trei accidente într-o singură zi dau un diagnostic mai mult decât nefavorabil stării actuale a infrastructurii feroviare al ţării.

Legat de această zi există un zvon conform căruia angajaţii de la CRF intenţionau să aibă un prim protest, gândit în mare taină, ca urmare a nemulţumirilor salariale.

Întrebarea ar fi una singură: cum de şirul de trei evenimente neplăcute s-a produs în aceeaşi zi cu o acţiune grevistă planificată în mare taină?

Îngrijorător este că aceste tragedii feroviare s-ar putea repeta oricând din cauza stării deplorabile a infrastructurii de transport. 78% din căile ferate din România nu au mai fost verificate de ani de zile. CFR nu stă bine nici la capitolul tunele, aproximativ 70% din acestea fiind ieşite din termenul de garanţie. De asemenea, podurile, viaductele şi podeţele sunt ieşite din termenul de exploatare în pondere de 40%. Desigur, fondurile necesare pentru modernizarea şi chiar întreţinerea sistemului "au lipsit cu desăvârşire". Am ajuns să facem numai cârpeli, să avem multe limitări de viteză, un grad mare de uzură, iar situaţia va fi din ce în ce mai dezastruoasă.

Ministerul, la momentul actual, este depăşit de situaţie pentru că sunt probleme cumulate în 20 de ani, de când investiţiile stagnează. Lesne de înţeles că nu se poate ca problemele să primească o rezolvare de azi pe mâine. Subfinanţarea sistemului de către fostele guvernări stă la baza problemelor salariale şi lipsei de investiţii.

Prea multe accidente în decurs de o săptămână par a fi destul de stranii. Eu sper că toate acestea sunt pure coincidenţe şi că nu au legătură cu situaţia actuală a clasei politice, şi mai ales cu apropierea alegerilor prezidenţiale.

Scopul declaraţiei mele politice nu este de a instaura o condiţie de insecuritate în rândul celor care o ascultă, nu intenţionez nicidecum să lansez teorii ale conspiraţiei, ce bineînţeles nu pot fi demonstrate. În schimb, vreau să trag un semnal de alarmă pentru a opri regresia sistemului. Este lesne de înţeles că situaţia nu este una roz. Partea rea este că timp de 20 de ani nu s-au făcut investiţii majore în acest domeniu. Partea bună a lucrurilor (oricât de greu ni s-ar părea să o vedem) este că o infrastructură ce necesită investiţii majore pentru a fi adusă pe linia de plutire va crea locuri de muncă, indispensabile redresării situaţiei economice din ţară.

În aceste sens, actualul ministru al transporturilor are în curs întocmirea unei statistici privind investiţiile în infrastructură în cele 27 de ţări membre ale UE. Sunt de părere că vorbim de un pas înainte spre rezolvarea problemelor extrem de complicate ale sistemului de transport, întrucât statistica cuprinde informaţii de detaliu cum ar fi: fondurile alocate pentru infrastructura feroviară, fonduri alocate pentru construirea de autostrăzi sau numărul populaţiei beneficiare acestor investiţii.

Nu vreau să creadă cineva ca Guvernul nostru va reinventa roata, investiţiile majore în infrastructură au reprezentat providenţa din negura crizei economice în multe alte situaţii. Vă reamintesc succint de Germania federală în anii ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, sau chiar de Japonia în timpul crizei economice din anii '90.