Dezbateri parlamentare

Domnul Gelil Eserghep:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Cum putem lupta cu moartea albă?"

Consumul de droguri reprezintă pe întregul mapamond una din provocările cu care se confruntă umanitatea, efectele directe sau indirecte ale acestuia relevându-l ca pe un fenomen îngrijorător, demn de luat în calcul în toate programele de cooperare internaţională.

Dacă România a fost "ferită" până în anii `90 de acest îngrijorător fenomen, datorită controlului exercitat de autoritatea statală asupra libertăţilor individuale şi a politicii totalitare, odată cu adoptarea principiilor democratice, problema drogurilor a devenit treptat o ameninţare şi o provocare la nivel naţional. Şi asta pentru că principala categorie de populaţie vulnerabilă la consumul de droguri este, fără îndoială, cea formată din tineri care este mult mai deschisă la nou, mai predispusă la noi experienţe, la risc. Iar o naţiune cu un nivel ridicat al dependenţilor de droguri din rândurile tinerilor este o naţiune pierdută, fără viitor.

Curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate şi responsabilitate, problemele personale, singurătatea, lipsa prietenilor, lipsa unor preocupări interesante şi nevoia de a ieşi în evidenţă sunt doar câteva din cauzele interne care-i determină pe tineri să cadă pradă prea des, fără putinţa de scăpare, drogurilor. De asemenea, climatul familial nefavorabil, nivelul educaţional şi cultural redus, lipsa informaţiilor sau informaţii false despre droguri şi imitarea modelelor din filme au contribuit şi ele la predispunerea tinerei generaţii la consumul de droguri.

Consumul de droguri în România a fost consecinţa traficului diferitelor stupefiante pe teritoriul ţării noastre, deci, dacă nu este deja prea târziu pentru a mai face ceva, este nevoie de un sistem mult mai bun şi bine pus la punct de combatere şi împiedicare a traficului de stupefiante.

Urmărind datele statistice ale Agenţiei Naţionale Antidrog, am observat că numai în primele 6 luni ale anului 2003 au fost capturate 253,391 kg de heroină (comparativ cu 202,18 kg pe anul 2002) şi fără îndoială că cifra aceasta până în momentul de faţă este mult mai mare. La această cifră a capturilor de stupefiante trebuie să adăugăm totalitatea drogurilor care străbat ţara noastră, care rămân pe teritoriul României şi care nu sunt capturate.

Nu vom putea şti exact valoarea acestei cifre, însă ştim exact că tot în primele şase luni ale anului 2003 au fost 1913 cereri de tratament pentru dezintoxicare. Din totalul celor 1913 consumatori de droguri care au solicitat intrarea în tratament, 847 sunt cazuri noi, iar 1066 sunt cazuri de recidivă. Mai contează oare că dintre aceşti consumatori de droguri 1331 sunt bărbaţi, iar femeile reprezintă o pondere de 30,4% adică 582 de persoane?

Să nu uităm că această cifră reprezintă cererile de tratament şi nu cifra exactă a consumatorilor de stupefiante din ţara noastră. Ce ne facem cu cei care nu cer ajutor unor centre speciale de dezintoxicare? De ce nu cer ajutor?

Răspunsul este unul simplu: este nevoie de mult mai multe programe privind dezintoxicarea. Este nevoie de un sistem integrat de prevenire şi tratament, dar, înainte de toate, este nevoie de strategii naţionale de educare a tinerilor şi conştientizarea lor privind pericolul pe care consumul de droguri îl prezintă nu numai sănătăţii lor, dar şi întregului cadru social.

Aceste strategii trebuie implementate pe tot teritoriul ţării, în toate instituţiile de învăţământ, mai ales gimnazial şi liceal, deoarece în şcoli şi licee elevii devin cei mai predispuşi la "încercarea" (şi până la dependenţă e doar un pas) diferitelor stupefiante, puse la dispoziţie de traficanţii de droguri, în căutarea de noi clienţi şi de dezvoltarea unei pieţe de vânzare a stupefiantelor.

Corecta şi sistematica informare a elevilor şi a profesorilor, în egală măsură, în legătură cu efectul nociv şi distrugător al drogurilor va reduce sistematic numărul "curioşilor", ajungându-se în cel mai fericit caz până la stoparea traficului de droguri. Căci fără consumatori, o piaţă a stupefiantelor nu se poate dezvolta.

Eficacitatea unei strategii bine gândite privind educarea şi prevenirea tinerilor în legătură cu deznodământul tragic la care îi poate aduce consumul de droguri va scuti întreaga societate, deci pe noi toţi, de cheltuieli a căror valoare este la ora actuală alarmantă. În centrele de dezintoxicare, 2.959.188 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare pacient tratat, iar 112.192.887 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare unitate de profil numai în primele şase luni ale anului 2003.

În lipsa acestei strategii de informare şi prevenire, costurile sociale şi economice vor fi mult mai mari şi aici mă refer nu numai la costurile de sănătate, dar şi la efectul social pe care infracţionalitatea cauzată direct sau indirect de consumul de droguri o poate avea pentru întreaga societate.

Ne va costa mult mai puţin să educăm şi să prevenim decât să tratăm.

Vă mulţumesc.