Gheorghe Dinu
Gheorghe Dinu

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 martie 2003

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 martie 2003

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.30 Gheorghe Dinu - declaraţie politică cu titlul "Pentru o Săgeată albastră românească";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţie politică "Pentru o Săgeată albastră românească."

Recent, pe toate canalele mass-media a fost difuzată cu surle şi trâmbiţe ştirea unei noi victorii a ministeriatului domnului Miron Mitrea şi a guvernării PSD, respectiv importul şi punerea în circulaţie a unui număr de automotoare Diesel produse de firma Siemens din Germania.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu problemele CFR-ului, introducerea în circulaţie a acestor automotoare pe trasee importante şi cu rang de trenuri Intercity, precum şi supranumirea lor cu emfază de "Săgeata albastră", constituie un pas înainte în reînnoirea parcului de vagoane de călători şi, mai ales, în creşterea gradului de confort al trenurilor noastre.

Într-adevăr, mijloacele de transport aduse din vest, rutiere sau feroviare, chiar şi "second-hand", sunt mai confortabile, astfel că şi automotoarele la care ne referim sunt superioare din acest punct de vedere parcului învechit de vagoane de călători de care dispune în acest moment Societatea de transport feroviar de călători.

Dar, la o privire mai atentă şi din mai multe unghiuri, această "afacere" nu mai apare aşa profitabilă, ba chiar apare ca un regres, cel puţin din punct de vedere tehnic şi, în acelaşi timp, păguboasă economic.

Astfel, etapele progresului tehnic la calea ferată au constat în trecerea de la tracţiunea cu abur la tracţiunea diesel şi, apoi, de la tracţiunea diesel la cea electrică. Or, transportul cu tracţiune diesel, aşa cum am mai arătat, automotoarele în cauză fiind de acest tip, pe linii ferate electrificate, nu are nici o logică. Mai mult, este mai costisitor şi mai poluant decât cel efectuat cu locomotive electrice. Dacă tot s-au cheltuit banii ţării, şi nu puţini (peste 300 de milioane de dolari), atunci fie trebuiau cumpărate automotoare electrice (aşa numitele rame), sau, dacă este vorba de automotoare diesel, acestea să fie folosite exclusiv pe linii neelectrificate. În concluzie, apreciez că regresul tehnic vine de la faptul că în anul 2003 folosim tracţiunea diesel sub linia electrificată.

Dacă actuala guvernare doreşte într-adevăr un progres tehnic în transportul feroviar de călători, mai rentabilă din multe puncte de vedere era cumpărarea unor patente. Măsura s-a mai aplicat la calea ferată cu mulţi ani înainte, atunci când s-au cumpărat locomotivele electrice diesel electrice, instalaţiile de vigilenţă etc. Trebuie să remarc că, la vremea respectivă, specialiştii feroviari s-au aplecat cu multă responsabilitate asupra patentelor respective şi le-au adus îmbunătăţiri, astfel că ulterior au fost create produse finale exportate în multe ţări.

Nu neg faptul că este nevoie de o înnoire a parcului de vagoane de călători, de îmbunătăţirea condiţiilor de călătorie în transportul feroviar românesc, dar şi industria noastră, reprezentată prin Întreprinderea de vagoane Arad, Uzina Electroputere Craiova, Înterprinderea Griviţa din Bucureşti, SC Marub Braşov şi altele, are capacităţi şi specialişti să producă material rulant confortabil pentru transportul de călători, inclusiv automotoare, competitive cu standardele europene, chiar şi în ceea ce priveşte nivelul dotărilor şi gradul de confort al "Săgeţii albastre".

Am afirmat mai sus că această "afacere" este păguboasă economic, şi o motivez de următoarele întrebări:

De ce trebuie să irosim banii chiar obţinuţi prin împrumuturi externe dar care vor trebui în final restituiţi pentru a da de lucru întreprinderilor germane, iar industria noastră de profil să fie împinsă la faliment şi muncitorii trimişi în şomaj?

De ce aceşti bani nu au fost folosiţi pentru retehnologizarea întreprinderilor româneşti care, apoi, puteau să preia comanda de automotoare sau rame electrice, asigurând un important număr de locuri de muncă pentru muncitorii români pe termen lung?

De ce nu s-au cumpărat patente pentru fabricarea unor asemenea produse?

Sunt întrebări retorice desigur, dar şi le pun din ce în ce mai mulţi oameni preocupaţi de soarta căii ferate şi a industriei româneşti.

Un posibil răspuns poate fi acela că unii prea îşi fac un titlu de glorie din a importa cu orice preţ produse din Occident, multe din cele de care occidentalii doresc să scape, chiar dacă preţul este distrugerea industriei româneşti, pe care aceştia continuă să o privească cu dispreţ.