Dezbateri parlamentare

Doamna Amalia Bălăşoiu:

"1 iunie - Ziua copilului. Copiii, viitorul omenirii"

Viitorul omenirii depinde de modul cum este pregătită tânăra generaţie, încă din copilărie, pentru viaţa socială de mai târziu. De aici decurge implicit viitorul fiecărei naţiuni sau fiecărui popor, care trebuie să pună mai presus de orice realizarea aspiraţiilor colective şi individuale la o viaţă demnă, bazată pe respect şi, în acelaşi timp, protejată.

Ţinând seama de caracteristicile acestor generaţii şi de importanţa deosebită a acestei probleme fundamentale pentru realizarea deplină a drepturilor omului, comunitatea internaţională s-a preocupat de crearea cadrului juridic şi instituţional în domeniul protecţiei copilului.

Încă de la începuturile ei, ONU, fondată după al doilea război mondial, şi-a înscris, în Carta Naţiunilor Unite, drepturile fundamentale ale omului, care au pus bazele ulterioare ale "Declaraţiei drepturilor copilului", adoptată în 1959.

ONU, preocupată de asigurarea drepturilor şi bunăstării copiilor lumii, a creat cel mai cunoscut organism al său în acest domeniu, şi anume UNICEF.

Prin programul său, acest organism lucrează pentru drepturile copiilor defavorizaţi din ţările în curs de dezvoltare, de a avea o protecţie socială completă şi asigurarea educaţiei necesare dezvoltării armonioase a personalităţii umane şi cu finalitate naţională.

Cadrul de lucru al UNICEF este asigurat de "Declaraţia drepturilor copilului", desprinsă din "Declaraţia universală a drepturilor omului".

Premisa de bază a declaraţiei este că "Omenirea datorează copiilor tot ceea ce este mai bun". Părinţii, persoanele particulare, organizaţiile voluntare, autorităţile locale şi guvernele sunt chemate "să recunoască drepturile şi libertăţile enunţate şi să lupte pentru respectarea lor". Declaraţia afirmă, de asemenea, că trebuie asigurată copiilor o protecţie specială, posibilităţi şi înlesniri care să-i ajute să crească într-un mediu sănătos şi normal, în condiţii de demnitate şi libertate.

Adunarea Generală a proclamat anul 1979 ca An Internaţional al Copilului, pentru a încuraja toate ţările să-şi revadă programele pentru promovarea bunăstării copiilor.

România, ca ţară devenită liberă, democratică, în urma revoluţiei din 1989, a ratificat Convenţia cu privire la drepturile copiilor la 25 decembrie 1990.

De asemenea, ţara noastră a acordat şi acordă permanent atenţie deosebită şi transpune, în acest domeniu, politica de protecţie socială a copilului, conform liniei generale de constituire a Comitetelor Naţionale UNICEF, care are filiale în aproape toate judeţele ţării. Programele acestora conţin atât acţiuni cu caracter umanitar, cât şi acţiuni dedicate formării şi dezvoltării personalităţii copiilor români, afirmării şi respectării drepturilor copiilor.

UNICEF a lucrat şi continuă să lucreze cu organizaţii nonguvernamentale care aduc sprijin în desfăşurarea activităţilor în favoarea copiilor. Astfel, se colectează fondurile necesare realizării programelor educative.

În multe cazuri, guvernele se implică în aceste activităţi încredinţând unor organizaţii neguvernamentale executarea unor părţi ale programelor la care cooperează cu UNICEF Internaţional sau cu alte organisme ale ONU (exemplu UNESCO, OMS, FAO etc.).

Aportul UNICEF este deosebit, în special în ţările sărace sau în curs de dezvoltare, unde copiii au o situaţie precară şi nu se realizează protecţia materială eficientă a copiilor, fiind binevenit sprijinul organismelor internaţionale.

În ţara noastră, în ultimii ani, în domeniul protecţiei copiilor, atât cu sprijinul UNICEF, dar şi cu o activitate susţinută de guvern şi organizaţii nonguvernamentale, s-au obţinut realizări semnificative. Permanent se urmăreşte soarta copiilor defavorizaţi aflaţi în plasamente familiale sau în forme instituţionalizate.

Dar se cuvine să amintim cu ocazia Zilei internaţionale a copilului, că toţi copiii ţării sunt în atenţia societăţii româneşti, care priveşte cu speranţă spre viitorul său, prin ei.

Nimic nu este mai important ca problema formării lor pentru viaţă, printr-o educaţie completă, care să asigure fiecărui copil, egalitatea şanselor într-o societate democratică românească.