Dezbateri parlamentare

Domnul Emil Strungă:

«Buget de austeritate»

Atunci când vorbim despre bugetele celor două Camere ale Legislativului, există pericolul ca discuţia să capete accente populiste. Departe de mine gândul - nu vreau şi nu pot abuza de această tribună sau de situaţia în care sunt mulţi românii afectaţi de inundaţii pentru a argumenta în favoarea ideii că bugetele Parlamentului aprobate pentru anul 2006 şi care însumează 4800 de miliarde sunt prea mari.

Evident că dacă raportăm la costurile necesare, se pot găsi argumente, dar această decizie privind suplimentarea bugetelor celor doua camere ale Parlamentului trebuie să ţină seama şi de aspectul moral care se impune de aceasta situaţie speciala în care se găseşte România.

Totuşi, ceea ce putem face noi ca parlamentari este să explicăm la modul cel mai transparent care sunt cauzele, unde se duc banii, care sunt investiţiile cu caracter de necesitate pe care le reclamă întreţinerea şi funcţionarea Parlamentului. Şi, evident, dacă se poate renunţa la unele sume a căror cheltuire nu se impune, atunci să o facem.

Ceea ce vreau să remarc este modul în care unele cheltuieli sunt justificate în presă de către unii dintre noi. Vorbim de necesitatea înlocuirii maşinilor, gândindu-ne la siguranţa noastră. Dar la siguranţa celor peste care vine frigul şi ale căror case au luate de ape nu vorbim sau punem chestiunea în sarcina exclusivă a Guvernului. Ca să nu mai spun că mi se pare aproape de cinism argumentul potrivit căruia parlamentarii occidentali au laptopuri, realitatea aceasta justificând investirea în tehnică asemănătoare şi pentru noi.

Aici nu mai este vorba de a ţine sau nu seama de recomandarea prim-ministrului în ceea ce priveşte reducerea pretenţiilor, în funcţie de apartenenţa politică, în funcţie de locul pe care-l ocupăm în scaunele Puterii sau ale Opoziţiei. Şi nu cred că uzez de argument populist când afirm aceasta. Cred doar că, în situaţia în care se găseşte România acum, ar merita - şi ar fi un semnal de bune intenţii şi de conştiinţă şi de solidaritate, pe care noi, ca aleşi ai poporului, trebuie să le dovedim. Parlamentul trebuie sa îşi impună bugete de austeritate atunci când tara parcurge etape dificile.

Nu în ultimul rând, faptul că sediul Senatului este Casa Poporului - un mamut care trebuie întreţinut cu bani mulţi, parte din ei cheltuiţii fără sens - ne afectează asemenea unui blestem care ne va urmări multă vreme de acum înainte, bugetele Camerelor vor fi o problemă şi în anii următori, când suplimentar se vor adăuga şi cheltuielile pentru Parlamentul European. Dar sunt lucruri pe care trebuie să le facem - împreună, nu doar unii. Nu e corect, nu e democratic, nu e uman.