Dezbateri parlamentare

Domnul Stelică Strugaru Iacob:

"Frauda electorală, cel mai mare inamic al democraţiei"

Vreau să cred că nu mai există om politic sau chiar simplu cetăţean, care să nu ştie că momentul cel mai important în măsurarea calităţii unei democraţii este reprezentat de cel al alegerilor. Indiferent de rezultatul alegerilor, indiferent de cine este câştigătorul sau perdantul lor, cel mai important lucru este ca acest rezultat să reflecte fidel, neviciat opţiunea celor care au ales. Acest lucru este în fapt esenţa democraţiei reprezentative, a capacităţii cetăţenilor români de a-şi delega puterea, de a decide pentru ei şi pentru copii lor.

În istoria politică a românilor, dreptul de a alege şi de a fi ales a fost câştigat cu mari sacrificii, iar astăzi, mai mult ca niciodată el este ameninţat de competiţia neloaială a partidelor politice. Zi de zi sunt găsite noi modalităţi, de influenţare a comportamentului alegătorului, de la sacoşa cu alimente, mita pecuniară şi până la ameninţarea cu pierderea locului de muncă a singurului susţinător al familiei. În aceste condiţii, cum mai putem vorbi de vot liber exprimat, aşa cum însăşi Constituţia ne garantează? Cum putem vorbi de stat de drept şi democraţie, în absenţa unor alegeri corecte?

În toamna anului 2004, Preşedintele Băsescu acuza creşterea fără precedent a fraudei electorale, cu ocazia alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din acel an. Nici atunci şi nici mai târziu, în anul 2008, anchetele Ministerului de Interne nu au scos la iveală vreun act ilegal. Am putea crede că totul funcţionează perfect şi că fraudarea votului nu există în România!

Chiar zilele trecute, conducătorul acestui portofoliu făcea supoziţii neprofesioniste în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidenţiale din acest an, după ce anul trecut promisese că va pedepsi vinovaţi pe care n-a reuşit să-i găsească nici până acum.

Stimaţi colegi.

Votul multiplu poate fi cu foarte mare uşurinţă înlăturat prin informatizarea alegerilor, iar mituirea alegătorului, prin sancţiuni comparabile cu cele pentru omor calificat. Căci nimeni nu mă poate contrazice că nu e o crimă să ucidem democraţia pentru care tinerii şi-au dat viaţa în 1989.